Scrisoare

Cu speranta ca aceasta carte, trecand oceanul, va ajuta romanii de-acolo sa inteleaga mai bine ce se intampla la noi, ca n-am depus armele, dar... avem nevoie de ajutorul domniilor lor.  Asa vom birui!

Ion Ungureanu

Cu toata dragostea

2 septembrie 2011

Chisinau

Iata-ne, stimate compatriot, Ion Ungureanu, dupa ce am petrecut Craciunul, Anul Nou, Sfantul Vasile, Boboteaza, gata sa sarbatorim una dintre cele mai importante zile crestine, "Sfantul Prooroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului", astazi, 07 ianuarie 2012.  Este putin dupa miezul noptii la New York, adica timpul cel mai potrivit, ca sa va urez, in numele romanilor de aici, traditionalul "SA TRAITI CU NUMELE PURTAT!"  Dupa cum se stie, Sfantul Apostol Ioan a fost ultimul profet al Vechiului Testament, dar si cel mai important apostol, pentru asigurarea tranzitiei catre Noul Testament.  Ne rugam bunului Dumnezeu, ca si dumneavoastra, prin numele sfant, purtat, sa asigurati tranzitia Neamului nostru catre Vechea Dacie, acolo unde nu eram divizati, unde poporul nu se inchina Kremlinului si unde nu trebuia sa pleci in pribegie, asa cum suntem, astazi, plecati, intr-o proportie alarmanta.  Personal, vreau sa va comunic urmatoarea stire;  dumneavoastra faceti parte din cei trei crai, cu numele Ioan, pe care eu ii sarbatoresc astazi!  Primul este tata, Carlan Ioan, datorita caruia fac umbra pamantului, in prezent.  Al doilea este Maresalul Dezrobitor-Intregitor, sub comanda caruia, tata a trecut Prutul, alaturi de multi eroi, ce nu s-au mai intors la casa parinteasca, niciodata, printre care fratele tatei, uncheasul Tomita Carlan.  Si, in sfarsit, al treilea sunteti dumneavoastra, omul de cultura Ion Ungureanu, ce reprezentati un "pericol" pentru tradatori, sarlatani sau alte canalii, cum ar fi patriotii de profesie.  Fac zi si noapte paralele intre Grigore Vieru, unul dintre cei mai apropiati romani de sufletul dumneavoastra si, Ion Ungureanu, cel pentru care  Adevarul este Dumnezeu iar Dumnezeu este Adevarul.  In special, subiectul unde va pun fata in fata este, tocmai, Biserica Neamului.  Era toamna anului 2008 si eu ma pregateam sa parasesc Basarabia pentru a ma intoarce in SUA.  A fost ultima intalnire in "carne si oase", cu Grigore Vieru.  La aceeasi masa, profesorul iesean Catalin Bordeianu, badita Grigore, subsemnatul, Mariuca si sotia mea, Dana.  Dadeam sa plec si nu-mi venea s-o fac.  Poetul patimirii Basarabiei mai avea sa-mi transmita ceva si nu reusea sa treaca peste bariera ce ne opreste, pe fiecare in parte, atunci cand este vorba de Biserica.  Privea catre cer, inganand ceva, dupa care lasa capul in pamant, vadit emotionat si tulburat.  In final, a prins curajul necesar, si, privindu-ma drept in ochi, mi-a spus, cu o voce ridicata si pe un ton foarte hotarat;  "DIN PACATE, BISERICA NOASTRA, CRESTIN-ORTODOXA, IN LOC SA NE ADUNE, NE DESPARTE, NE SEPARA, DUPA CRITERII, CE NU SUNT ALTCEVA, DECAT VICLESUGURI!"  A rasuflat dupa aceea usurat, marturisind ca era pentru prima data in viata, cand, a spus cu voce tare, acest mare adevar.  Ne-a condus dupa aceea la muzeul sotilor Doina si Ion Aldea Teodorovici, ce se afla la o aruncatura de bat de restaurantul, in care am petrecut ultimele clipe ale vietii pamantene cu Grigore Vieru, dupa care ne-am imbratisat, cu lacrimi in ochi, plecand catre Leuseni si, mai departe, catre Caracal.

Am gasit, in cartea oferita de dumneavoastra, "TEATRUL VIETII MELE", un pasaj, ce socotesc ca explica cel mai bine ce declarase Grigore Vieru cu trei ani inainte.  Iar, pentru romanii profunzi, motivul, as putea spune, datorita caruia, noi suntem, astazi, unde suntem si, anume, TRADAREA!  Voi copia, in intregime, pasajul respectiv si, tare m-as bucura, daca se vor gasi consangeni, cu constiinta nationala, ce vor raspandi acest mesaj de felicitare, in pofida sapunelii oferita de domnul ministru al Culturii si Cultelor, Ion Ungureanu, tradatorilor de Neam, de Tara, de Dumnezeu!

" - Acum, cand rememorez evenimentele de alta data, nu pot sa nu recunosc un lucru:  atunci, poporul nostru ne-a daruit tot ce avea mai scump - credinta in idealul national.  Iar noi ne-am comportat ca niste conducatori de banca ce au risipit fara discernamant, in stanga si in dreapta, acest tezaur, aceasta nepretuita zestre a credintei sfinte.  Cine-si mai depune agoniseala de secole, fara sa se asigure de competenta gestionarilor ce se dovedesc pana la urma niste risipitori ordinari?  Desigur, lucrurile se inradacinau departe, daca ma gandesc la un moment ce a naruit si ultima speranta.  Am fost nu numai ministru al Culturii, dar si al Cultelor.  Si vreau s-o spun cu toata durerea:  preotimea noastra, cu foarte mici exceptii, a fost de partea celor care ne duceau din nou in robie.  Sunt multe pacate pe lumea aceasta, dar cel mai mare pacat e acel savarsit de fetele bisericesti.  Si slujitorii credintei crestine, care trebuiau sa ne scoata din "sclavia egipteana", ne-au condus inapoi.  Ma gandesc:  chiar nu se tem de mania lui Dumnezeu?  Eu, care am promovat din scena valorile crestine, credeam ca clerul, preotimea, trebuia sa se bucure si sa lucreze pentru reinvierea sentimentului oprimat de ateii comunisti, si uite ca majoritatea s-a dovedit ostila scopului nostru de renastere nationala.  Pentru ca preotii au inceput sa dea mana si sa se infrateasca cu cei care timp de 50 de ani i-au zatrit, au transformat bisericile si manastirile in grajduri, i-au bagat in inchisori.  Noi suntem martorii unor lucruri incredibile - caderea noastra sufleteasca nu are margini.  Eu nu stiu daca exista o alta epoca in istorie unde pacatul nostru este atat de mare si atat de evident.  Pentru ca nu se justifica prin nimic.  Rasa, vesmantul preotesc, uneori ascundea un ofiter al KGB-ului.  Deci a avut loc o substituire, o diabolica transformare.  Iar bietul nostru om de la tara de unde sa stie, sa simta si sa inteleaga ascunzisurile chemarilor din amvon, caci lua indemnurile preotilor ca pe cuvintele Domnului.  Iata, asa, minciuna schimbata la fata se ia drept adevar, drept credinta de catre ratacitul si mult incercatul popor, caruia nu-i mai ajunge timp sa se lamureasca cine-i Satana si cine-i Dumnezeu..."

(Literatura si arta, 04 august 2005)

Domnule Ministru, ce comentarii mai pot fi facute, cand ati explicat totul, magistral?  Am inteles de ce ne zbatem, astazi, intrebandu-ne, ce se intampla?  Gandul mi se indreapta catre preotii nostri, tradatori, care raspund sec la intrebarea, de ce au facut-o:  motive politice, zic ei!  Pai, daca asa sta treaba, din ce partide fac parte si noi nu stim?  Partidul Tradarii Nationale, Frontul Schingiuirii Nationale sau Alianta pentru Distrugerea Neamului?  Oricum, mare rusine, dezumanizare cat cuprinde si, inainte de toate, cum ati remarcat si dumneavoastra, un mare pacat.  Ma intreb, uneori, ei chiar se considera urmasii poetului-preot Alexe Mateevici sau ai preotului-scriitor Vasile Tepordei?  O, Doamne, cei doi au lasat ceva trainic, durabil si frumos in urma, dar ce lasa, vandutii pe doi arginti, in urma lor?  Va spun eu, un om simplu si cu temere de Dumnezeu:  NIMIC, DOAR DISTRUGERE, JAF SI PRAPAD!  Parinte-protoiereu, Petru Buburuz;  v-am vizitat, cu doi ani in urma, biserica la care lucrati de decenii - este o minune dumnezeiasca, minunea de pe bulevardul Alba Iulia din Chisinau!  Mi-ati vorbit de niste planuri, in care complexul de spiritualitate romaneasca, cu hramul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, va fi strajuit de statuile celor doi preoti-eroi, Alexe Mateevici si Vasile Tepordei.  Nici ca se putea o idee mai buna.  Daca Basarabia, astazi, in procent covarsitor, saruta poalele patriarhului-maresal de la Moscova, hai sa construim statui de aparare, cel putin penrtu complexul dumneavoastra de spiritualitate romaneasca, a parintilor Mateevici si Tepordei.  Doar asa am putea face fata, golului inregistrat de popimea aservita Kremlinului.  Sa-i lasam pe ei sa-si ajute patriarhul rosu cand da cu festeleul la capetele rachetelor nucleare, iar noi sa continuam a uda glia stramoseasca cu lacrimi si credinta adevarata.  Asa ne-au spus inaintasii si asa se cuvine sa facem!  Nici mai mult, nici mai putin!

Nu pot sa inchei fara a felicita pe toti cei ce-si sarbatoresc, astazi, ziua onomastica, fiind binecuvantati cu nume ca:  Ion, Ionel, Ionut, Nelu, Ionica, Ioana, Ionela, Ionelia sau Nela.  Harul cerului sa se reverse in vietile dumneavoastra, iar pasii sa va poarte pe caile cele mai frumoase ale acestei lumi.   

Iar ca un mic supliment, "raportez" o scena de film, petrecuta cu ani in urma, in incinta Palatului Patriarhiei Romane, cu prilejul unei foarte importante inhumari;  iata-l, pe atunci mitropolit, cred, Kiriil, batand pas de defilare si dand cu privirea de delegatia Basarabiei, in frunte cu mitropolitul Patru si academicianul Mihai Cimpoi.  Cand a inteles pe langa cine trece, batand pas de defilare, cu panzuiala alba de beduin, pe cap, mai, mai ca i-au sarit ochii din orbite, de furie si ciuda.  Am imaginea vie pe retina si in minte.  Mi-am zis in acel moment, si-mi zic si-acum;  daca asta-i credinta, atunci.... sa ma ierte Atotputernicul, ma intreb, ce planuri ai cu noi Doamne, Dumnezeule?  Sper ca n-ai creeat lumea ca s-o distrugi, nu-i asa?  De ce atata ura in sufletul acestui Kiriil?  Sau, asta-i Sfanta Rusie ce a inceput sa ne impuste tineretul?   Chiar ca nu pot sa cred nici daca voi fi aruncat in flacarile Iadului.

"Apoi, cand ai pierdut aproape totul, ramanand doar cu niste principii, nu le incalci si pe acelea, macar ca sa nu pierzi totul-totul-totul."   (Paul Goma) 

In speranta ca toti romanii, nu numai din America, v-au inteles, ma retrag, urandu-va pace in suflet si tarie in luptele ce urmeaza, stimate Ion Ungureanu.

Intotdeauna consacrat Neamului,

Florin Carlan

New York

07 Ianuarie 2012

P.S.  Pentru cei ce doresc sa-l felicite pe domnul Ungureanu cu prilejul zilei onomastice, iata adresa electronica   ion.s.ungureanu@yahoo.com