miercuri, 22 august 2012

Vizita Cancelarului german Angela Merkel la Chișinău, un act istoric

Scris de Valeriu Saharneanu   
Miercuri, 22 August 2012 10:21


Întâmplător sau nu, dar vizita de azi a Cancelarului german Angela Merkel la Chișinău se produce cu o zi înainte de aniversarea unui eveniment istoric care a marcat dramatic destinul destinul nostru, dar și a întregii omeniri în secolul XX. Este vorba de aniversarea a 73-a de la semnarea la Moscova la 23 august 1939 în prezența lui Stalin a Acordului de neagresiune dintre Germania și Uniunea Sovietică, cunoscut prin numele celor doi miniștri de externe semnatari ca Pactul Ribbentrop – Molotov. Astfel a fost declanșat cel de-al Doilea Război Mondial, soldat cu uciderea a zeci de milioane de oameni.
Între alte țări și popoare atacate de cele două regimuri totalitare, urmare a Pactului, considerat de istorici drept unul dintre cele mai perfide tratate încheiate vreodată am fost și noi, românii. În articolul III al Protocolului adițional secret al Pactului se spune că „privitor la Sud - Estul Europei, atenția este atrasă de către partea Sovietică privitor la interesul acesteia în Basarabia. Partea Germană declară dezinteresul politic total în această regiune". Acest „dezinteres politic total" însemna mână liberă dată sovietelor să atace România și să smulgă din trupul ei Basarabia, lucru care s-a întâmplat prin agresiunea din 28 iunie 1940, soldată și cu anexarea Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța. Deja la începutul lui august 1940 Moscova simulează în acest teritoriu ocupat, pe care mai întâi îl hăcuiește și îl transferă pe bucăți mari sub jurisdicția Ucrainei, o republică moldovenească unională. Dacă e să comprimăm întreaga perioadă, astăzi trebuie să recunoaștem că Republica Moldova este ultima consecință directă rămasă în viață a acelui odios Pact. Este unicul proiect „de succes" care își are obârșia în semnăturile celor doi reprezentanți de vârf ai Germaniei naziste și Rusiei bolșevice. Restul au fost anulate odată cu căderea comunismului în 1989 și dispariția imperiului sovietic în1991.
Toate popoarele care au avut de suferit în urma Pactului și-au revendicat dreptul la integralitate, la independență și suveranitate și l-au obținut manifestând responsabilitate și voință. Chiar și germanii, cei care au declanșat împreună cu sovieticii și au pierdut războiul, cei care au fost separați prin tratate internaționale în două state, s-au reunit în 1990, profitând de miraculoasa conjuctură a momentului istoric. Numai poporul român a continuat și după această cotitură, norocoasă pentru cei ageri și curajoși, să existe împărțiți în două state. Iar în aceasta nu-i mai putem învinui nici pe germani și nici pe ruși. Problema rezidă în noi, mai precis în clasa politică și în așa numitele elite de pe ambele maluri ale Prutului. Dar aceasta este altă discuție. Acum trebuie să vedem dacă e bine sau e rău că existăm în două state.
Zicem că nu ar fi rău dacă aceste state ar fi lăsate libere să-și construiască atât relațiile dintre ele, relațiile lor cu terțe țări, dar să-și vadă liber de prezentul și de viitorul lor. În relativ scurta perioadă de existență a statului independent Republica Moldova s-a văzut că el nu a reușit să își rezolve nici unul din dezideratele înscrise pe agenda națională, agendă conținută în Declarația de Independență. Mai mult, sub regimul comunist al lui Voronin, Republica Moldova a coborât relațiile cu România la starea de beligeranță iminentă, ajungându-se în 2009 până la expulzarea ambasadorului și învinuirea statului român în tentativă de lovitură de stat.
Regimul marionetă al lui Voronin a demonstrat cât de influentă poate deveni Federația Rusă, cea care a preluat în totalitate politicile promovate de Uniunea Sovietică în privința românilor. Esența acestei politici este dezbinarea lor, preluarea controlului statului cel mai slab, a Republicii Moldova, și contrapunerea lor pe modelul celor două state coreene. Impunerea regimurilor marionetă la Chișinău, susținerea militară și financiară a regimului separatist de la Tiraspol, sprijinul masiv și substanțial a coloanei a cincea este parte a politicii revendicate astăzi, în secolul XXI, de Rusia în fața comunității internaționale, politica așa numitului spațiu de influență legitimă, zonă în care Moscova include cu de la sine putere și Republica Moldova. Nimic nou la acest caspitol, totul e ca și în 1939 dar și ca în 1812.
Acum, odată cu venirea la Chișinău a doamnei Merkel trebuie să acceptăm ca și ipoteză, cel puțin, că Germania vine să dezavueze prin acest gest „dezinteresul total al părții germane în această regiune", formulă dazastruoasă din Protocolul adițional secret și să anuleze efectele etico-morale ale Pactului din 1939 asupra noastră. Ceea ce trebuie privit cu mult optimism este prezența de acum încolo permanentă și activă a Germaniei în această zonă, prezență care ar slăbi monopolul Rusiei neoimperialiste care se manifestă din ce în ce mai agresiv. Susținerea efectivă și punctuală a Republicii Moldova pe calea integrării în Uniunea Europeană ar fi mesajul cel mai așteptat aici la Chișinău din partea Cancelarului german. Un aliat puternic care a trăit și cunoaște ororile separării naționale, a suferit dezastrele și umilințele unui regim comunist de ocupație ar fi pentru Republica Moldova, dar și pentru ambele state române un suport important în căutarea unor căi cât mai potrivite care să ne conducă în ultimă instanță la depășirea consecințelor unui trecut atât de greu de uitat.
Pentru Vocea Basarabiei.

Valeriu Saharneanu
22 august 2012