Balada pentru Basarabia

duminică, 14 iulie 2013

Nu am țară câtă țară

de Romeo Tarhon
 
Nu am țară câtă țară
Știu că trebuie să am,
Dinăuntru și de-afară
Cu hotare de haram
Și cu lanțuri ne-nfierară.
 
Nu am țară câtă vreme
Vremile când lup eram
Și nu câine care geme
Au trecut și-n jug  și-n ham
Că rămân am a mă teme...   
 
Nu am țară câtă jale
Pentru râu am, pentru ram,
Pentru frații ce în cale
Pribegind îi întâlneam
De la Nistru mai la vale.
 
Nu am țară câtă apă
Și pământ și cer aveam,
Câtă brazdă-n rod sub sapă,
Câte pâini pomeni dădeam
Și țărână pentru groapă.
 
Nu am țară câtă zare
Peste zări de țări zăream,
Peste Dunăre și mare,
Peste Prutul ce-l duram
Lăcrimând lacrimi amare.
 
Nu am țară câtă moarte,
Cu cât doliu-ndoliam
Ochii-mi plânși ursiți să poarte
Doliul maicilor, purtam 
Doliul blestematei soarte.
 
Nu am țară câtă frică
Pentru țară am și neam,
Pentru România mică
Fără Dumnezeu și hram,
Pentru gloata ei calică...
 
Nu am țară nici la țară,
Nici moșia ce-o săpam:
Mi-o vândură, mi-o furară,
Și cui, Doamne să reclam
Când cu ea mă-nstrăinară?