marți, 29 noiembrie 2016

Unionismul nu poate fi interzis nici ca gîndire politică ori curent politic, nici ca obiectiv politic

Pe 16 decembrie PNL împlinește 10 ani de existență în a treia sa formulă în al doilea stat românesc. În acești ani, noi am luptat pentru niște valori și drepturi democratice fundamentale. Unul este dreptul de a promova unionismul. Pe care l-am obținut.

citat-dan-puricAm privit pe Internet interviul acordat de Igor Dodon TVR. Mi-a plăcut expresia feței intervieverului și modul cum a dialogat.

Sunt foarte multe de spus despre Dodon, care s-a dodonit cu totul. Ziceam, acum puțin timp, că – deși, în sinea sa, va rămîne omul Moscovei – probabil, s-a ”investit” prea mult în el, – Dodon va urma soarta lui Voronin, încercînd să rămînă fidel promisiunilor sale aiuristice din campania electorală, dar fiind constrins să facă altceva și să tot justifice aceste ”alte manifestări”.

Dodon spune că va fi ”Președintele tuturor”. Asta dacă îl vor valida. Dar cum poate fi el Președintele unioniștilor, care – încă din 2008 – erau circa 30 la sută, iar acum sunt, de facto, peste 50 la sută, chiar și conform sondajelor amărîte din al doilea stat românesc? 

În interviu era și de rîs, și de plîns să îl auzi pe Dodon repetînd argumentele istorice, pe care le pronunță umflat în pene, de parcă, după validare, se va apuca de scris o altă istorie a românilor.

Dar vreau aici să îi mai scriu o dată ce înseamnă valori democratice – pentru că el se arată greu de cap și nu înțelege ce înseamnă nici Declarație de Independență, nici Constituție, nici practică judiciară națională, nici precedente CEDO, nici Poziție a Curții Constituționale la Sesizare a ministrului justiției, nici libertate de exprimare, nici pluralism de opinii, nici pluralism politic.

Cum se poate pretinde Dodon Președinte al unui stat – așa, cît de amărît este statul nostru, – dacă nu înțelege nimic din astea? Și dacă își începe ciripitul cu discriminări și amenințări?

Avea dreptate un fost președinte de partid, cu o traiectorie foarte dezamăgitoare, dar care – chiar și el – îi spunea lui Dodon zilele trecute că unionismul nu poate fi interzis nici ca gîndire politică ori curent politic, nici ca obiectiv politic, pentru că PNL, Vitalia Pavlicenco au obținut în justiție dreptul la un Statut unionist al partidului.

Practic, noi, PNL, am luptat – sub guvernare pretins proeuropeană, ce mai! –  pentru a instituționaliza unionismul, pentru a confirma constituționalitatea acestuia, încît nimeni să nu ne mai poată spune că nu avem dreptul să pledăm pentru Unirea/Reunirea/Reîntregirea noastră, ca români, cu România.

Păi, cum se vrea Dodon membru al Consiliului Europei, cum poate fi R.Moldova, în continuare, parte a Convenției Europene pentru Drepturile Omului, dacă nu vrea să recunoască și să-și închidă gura – odată și pentru totdeauna – privind unionismul, care este legal împărtășit și dincoace de Prut conform literei și spiritului art.10 din CvEDO? Sau vrea să îl chemăm și pe el în judecată pentru aceste atacuri continue? Cum poate fi el Președintele unioniștilor?  Cu asemenea atitudine discriminatorie față de cei care gîndesc ALTFEL el poate încerca să fie doar Președintele celor intoleranți, xenofobi, primitivi și neevoluați, al antinaționalilor și al antidemocraților, adică EL POLARIZEAZĂ ȘI DEZBINĂ SOCIETATEA.

Iată un fragment din practica judiciară a statului pe care vrea sa îl conducă Dodonul dodonit, fragment care – ar fi bine – să și-l scrie pe frunte atunci cînd limba pierde controlul din partea creierului (Decizie a Curții de Apel despre legalitatea unionismului – anul 2010):

”Statul este, în ultimă instanţă garantul pluralismului politic, care constituie unul din fundamentele esenţiale a unei societăţi democratice şi una dintre condiţiile de bază pentru progresul acesteia şi autodeterminării fiecărui individ în parte (United Comunist Party of Turkey v. Turciei § 45). Or, a interzice reclamantului de a exprima liber opţiunea politică de schimbare a structurii constituţionale a statului prin aderarea statului la uniuni statale aduce grave atingeri regimului democratic de guvernare.
Reţinând jurisprudenţa citată a CEDO, instanţa de judecată ajunge la concluzia că, în termenii Convenţiei, a pleda pentru limitarea sau chiar pierderea suveranităţii statului prin astfel de măsuri precum ar fi aderarea ţării la o uniune de state ca EU, CSI sau prin incorporarea teritoriului Republicii Moldova într-un alt stat cum ar fi România sau refacerea URSS constituie o manifestare a libertăţii de exprimare aflată sub protecţia art. 10 al Convenţiei, atât timp cât autorii unor astfel de idei şi opinii îşi propun să le realizeze prin mijloace paşnice şi constituţionale. In momentul în care autorii unor astfel de opţiuni politice îşi propun să le realizeze prin metode violente, anticonstituţionale şi/sau antidemocratice, ei pierd protecţia oferită de art.10 al Convenţiei.”

Iată un fragment din Decizia Curții Supreme de Justiție privind înregistrarea Statutului unionist al PNL:

”Instanţa de judecată, reţinând statutul legal al partidelor politice, ajunge la concluzia că opţiunea politică manifestată de PNL privind unirea pe căi democratice a Republicii Moldova cu alte state sau aderarea la UE sau NATO este un drept legal al cetăţenilor Republicii Moldova, care ţine de exprimarea şi realizarea voinţei politice (HCC nr.41 din 07.12.2000, M.O. nr.157-159/44 din 21.12.2000). Or, schimbarea ordinii constituţionale, inclusiv, Unirea cu alte state, aderarea la uniuni de state şi blocuri militare, constituie o opţiune politică constituţională şi ţine de realizarea suveranităţii naţionale, putere absolută şi perpetuă a poporului, admisă de prevederile art.141-142 din Constituţie (HCC nr.16 din 29.03.2001, M.O. nr.43/16 din 12.04.2001), motiv din care împiedicarea, prin orice mijloace, a partidelor politice de a-şi exprima opţiunile politice, inclusiv includerea acestora în Statut, constituie o restrângere inadmisibilă a pluralismului politic.”

Iată un fragment din Răspunsul PCC-01/1458/211 (Chişinău, 26 octombrie 2012) al Curții Constituționale la Sesizarea nr. 2b/2012 a ministrului justiției Ifrim privind interpretarea articolului 41 alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova, urmărindu-se obținerea unui suport juridic pentru interzicerea PNL, cu un Statut unionist adoptat pe 3 decembrie 2011 – este din Poziția Curții Constituționale, care, dacă nu îi place lui Dodon, ar trebui să nu îi placă nici validarea ca Președinte ales de către o asemenea Curte Constituțională:

”Potrivit Curţii, una dintre principalele caracteristici ale democraţiei rezidă în posibilitatea pe care o oferă de a dezbate prin dialog şi fără recurgere la violenţă problemele ridicate de diferite curente politice de opinie şi aceasta chiar dacă deranjează sau îngrijorează. Într-adevăr, democraţia se bazează pe libertatea de exprimare. În această privinţă, o formaţiune politică ce respectă principiile fundamentale ale democraţiei nu poate îngrijora pentru simplul fapt că a criticat ordinea constituţională şi juridică a ţării şi că doreşte să o dezbată public pe scena politică (cauza Partidului Comunist (Nepecerişti) şi Ungureanu contra României, cererea nr. 46626/99).”

PNL a contribuit masiv la confirmarea constituționalității unionismului și ACEST LUCRU SE VA ÎNȚELEGE ȘI VA FI APRECIAT TOT MAI MULT ÎN CONTEXTUL ÎN CARE SE VA ÎNCERCA DODONIZAREA CELUI DE-AL DOILEA STAT ROMÂNESC, adică promovarea antiromânismului și a antiunionismului la nivel de stat. Au încercat și alții. Nu le-a reușit.

Eu cred că nici acestei caricaturi umane nu îi va reuși.

Vitalia PAVLICENCO

luni, 14 noiembrie 2016

Speranța nu moare

Alegerea lui Igor Dodon ca președinte dincolo de Prut a lăsat un gust amar miilor de unioniști tineri sau mai în vârstă, celor care ar fi vrut să voteze dar li s-au trântit în nas ușile ambasadelor și consulatelor incapabile să le ofere simplul buletin pe care să-și pună votul.
Este o înfrângere amară ca fierea capabilă să le distrugă speranța celor mai slabi.
Dar, așa cum zicea Vlad Cubreacov, câștigarea funcției prezidențiale de Igor Dodon poate fi catalizatorul Unirii. Este o luptă pierdută, dar nu și războiul.
Acest duș cu apă rece trebuie să-i trezească pe liderii ambițioși (și egoiști) care încă mai cred că singuri pot face schimbări atât politice cât și în mentalitatea oamenilor.
Așa cum s-au unit toate forțele pentru susținerea Maiei Sandu, așa vor trebui s-o facă pentru viitoarele parlamentare. Și este timp pentru asta.
Dar, renașterea este o muncă de echipă unită fără multe adevăruri absolute individuale dar având un singur scop comun, acela de revenire la starea naturală definită prin voința lui Dumnezeu de a exista un singur popor român sub Soare.
Împreună, forțele politice românești unite ale Basarabiei, forțele unite ale poporului român de pretutindeni pot fi capabile în intervalul rămas până la alegerile parlamentare să readucă pe făgașul normal Istoria noastră comună.
Și la acest efort comun, Bucurestiul politic trebuie să se scuture de frica ”corectitudinii discursului politic” pentru a realiza primul pas spre susținerea internațională a dezideratului național.
Iar dacă nu va fi capabil s-o facă singur, atunci să fie sigur că mișcarea unionistă îl va scutura până îl va trezi la realitate, obligându-l să-și facă datoria pentru națiunea română.
Speranța nu moare după un eșec, deoarece după eșec există doar perspectiva de a te înălța pășind mai sus, și mai sus, și mai sus.

Mircea Popescu
m.popescu@sbcglobal.net