luni, 31 mai 2021

Speranța unionistilor la alegerile din 11.07.2021, sunt cei circa 1,5 milioane de basarabeni din Italia, Spania, România, Canada, etc, al căror suflet a rămas pe meleagurile natale

Opțiune electorală

Privind evoluția vieții sociale din Basarabia, se poate observa că ne aflăm pe o pantă ascendentă a românismului și a unionismului.

Podul de Flori” care a trezit sentimentul de neam, urmat de amplele mișcări stradale pro-românești pentru limbă și istorie de la Chișinău din anii ’90, au constituit noile începuturi ale mișcării de renaștere națională din Basarabia ieșită din jugul ocupației.
Acestea au continuat cu adunările și marșurile pro-unioniste organizate pe amândouă malurile Prutului, cu precădere de mișcarea Acțiunea 2012, aceeași care a organizat și Congresele Diasporei Unioniste de la București și Chișinău, prin care a fost întărit spiritul unionist printre românii-basarabeni de peste hotare.

Iar, ca un element important, tinerii organizatori de atunci ai acestei revoluții pentru trezirea spiritului național, au îndrăznit astăzi să intre în politică pentru a finaliza miscarile pro-românești și pro-unioniste pe care le-au condus.

Tocmai de aceea, a apărut o stare de derută și disperare a segmentului politic cu legături moscovite, care se vede în poziția de a pierde teren în Basarabia.
Apropierea alegerilor anticipate dovedește din plin această disperare a filorusismului, concomitent cu disperarea Kremlinului pentru perspectiva pierderii controlului asupra Basarabiei.
Și cu cât disperarea este mai mare cu atât și zvârcolirile antiromânești sunt mai puternice, deci mai periculoase.

Dar pericolul este amplificat de nehotărârea și dezbinarea forțelor politice românești.
Într-adevăr, acestea sunt divizate în multiple fracțiuni lipsite practic de reprezentativitate, mici ”partide de buzunar” care care ajung să fie identificate cu persoana care ”are ștampila”.
Din păcate, această situație duce la crearea unei fracturi între segmentele populației românești.

De o parte este segmentul statalist autointitulat „pro-european”, promotor al ”poporului civic moldovenesc” și ne-unionist și de partea cealaltă este segmentul unionist românesc.

Jocul politic se complică prin definirea ca fracțiune statalistă, dar cu afiliație rusească, a grupării filoruse.
Statalismul „estic” este sprijinit financiar, logistic și moral de Moscova, în timp ce statalismul „vestic” are sprijin moral din partea UE cu condiția să implementeze anumite „valori europene” și să păstreze statu-quo-ul așa zisei independențe a Republica Moldova.

În acest fel, unionismul basarabean trebuie să lupte pe două fronturi dar fără să aibă suportul Bucureștiului, unde doar noul partid parlamentar AUR, care-și are rădăcinile în Acțiunea 2012, susține fără reținere fenomenul unionist.

În plus, mai apare câte un lider politic ”de catedră”, care-și descoperă abia acum valențele unioniste și care-și face platformă electorală atacându-i pe acei adevărați lideri unioniști care s-au remarcat printr-o activitate îndelungată în organizarea mișcării unioniste atât pe amândouă malurile Prutului cât și dincolo de hotare.
Mai mult, prin expresii ca ”unitatea unioniștilor este o construcție falsă”, un asemenea ”Cal Troian”, încearcă, din interior să destructureze miscarea unionistă și reducerea importanței sale parlamentare.

Indiferent dacă o face oare inconștient sau intenționat, poziția aceasta distructivă conduce la debusolarea și implicit la divizarea voturilor basarabenilor, astfel încât forțele politice unioniste vor fi insuficient reprezentate în Parlament pentru a avea o influență semnificativă în fața curentului statalist majoritar, fie ”estic”, fie ”vestic”.

Să fie clar, un nou Act al Unirii este o opțiune politică bazată pe voința populară.

In prezent, atât la București, cât și la Chișinău, există lipsă de voință politică pentru Unire.
Pretextul cel mai des întâlnit printre politicieni, este acela al ”necesității pregătirii procesului de unificare”, proces care poate dura zeci de ani, timp în care prăpastia dintre România și provincia sa, Basarabia, se va adânci din ce în ce mai mult.

Să fie lașitate, să fie interesul păstrării unor poziții privilegiate, să fie presiuni din exterior?

Oricare ar fi motivele, Unirea poate fi cerută de Parlamentul de la Chișinău în 24 de ore, iar Parlamentul de la București o poate accepta tot în 24 de ore.
Nivelarea diferențelor dintre cele două părți va avea loc, după integrare, mult mai rapid și uniform, fără incertitudini politice, fără presiuni și imixtiuni externe, printr-o politică socio-economică coerentă, prin implicarea specialiștilor din cele două părți.

Indiferent de opoziția subterană a forțelor externe, acestea nu se vor putea opune oficial atâta timp cât se vor afla în fața unui fapt împlinit ratificat de voința comună populară, reflectată în actele emise de instituțiile reprezentative, Parlamentele de la Chișinău și București.

Se vor trezi oare la timp politicienii cu adevărat unioniști?

Nu putem ști cât de mare este orgoliul acestora și de aceea, doar asigurarea unui vot masiv în favoarea unei singure forțe politice unioniste la alegerile parlamentare de la Chișinău, devine de o importanță capitală, nu numai pentru basarabeni, ci pentru Unire.

Speranța acestui vot masiv la alegerile din 11.07.2021, sunt cei circa 1,5 milioane de basarabeni din Italia, Spania, România, Canada, etc, al căror suflet a rămas pe meleagurile natale.

Mircea Popescu

https://mipopescu.wordpress.com/7047-2/