miercuri, 28 august 2013

MAFIA traficanților de cetățenie română

Traficanții de cetățenie te fac român cu acte măsluite

Traian Băsescu spunea în 2009 că aproape 800.000 de basarabeni, adică aproape un sfert din populația Republicii Moldova, așteaptă cetățenia română.
Obținerea cetățeniei române de către basarabeni înseamnă libera circulație și accesul liber la piața muncii în Uniunea Europeană.

„Dă-mi un rus din fundul Siberiei și ți-l fac cetățean român.”

Stalin nu s-ar fi amuzat deloc dacã ar fi aflat cã un strãnepot de-al sãu pe nume Vladimir mai are puțin și obține cetãțenia românã, pașaportul românesc și implicit dreptul de a munci în Uniunea Europeanã. Bunicii lui Vladimir au fost cetãțeni ai României, fiind nãscuți la începutul secolului 20, cu mult înainte ca țara sã intre în Uniunea Europeanã. Și-au pierdut cetãțenia la sfârșitul celui De-al Doilea Rãzboi Mondial, atunci când România a cedat rușilor Basarabia. Astãzi, Vladimir are tot dreptul sã primeascã cetãțenia românã care le-a fost luatã bunicilor. Pe bunica lui o cheamã Svetlana Aliluieva și are același nume și datã de naștere ca a fiicei fostului dictator sovietic.
Vladimir se numãrã printre miile de basarabeni cu origini românești care privesc granița dintre România și Moldova ca pe o simplã invenție birocraticã. Vladimir, însã,  are un secret fațã de oficialii care sunt cât pe ce sã-l lase sã intre în Uniunea Europeanã, pentru cã și bunicii lui, la fel ca granița, sunt tot o invenție. Conform actelor pe care le-am obținut de la arhivele de stat din Republica Moldova, ilustra bunicã a lui Vladimir s-a cãsãtorit cu Ostap Bender, un șarlatan notoriu, personaj de ficțiune din romanele lui Ilf și Petrov: “12 scaune” și “Vițelul de Aur”.
certificate
Actele pe care ni le-a înmânat oficialul de la arhiva din Chișinãu sunt pline de coincidențe istorice, tocmai pentru cã așa le-am solicitat. Ostap Bender s-a nãscut pe 28 iunie 1914 exact în ziua în care arhiducele Franz Ferdinand era asasinat la Sarajevo, fapt ce a dus la declanșarea Primului Rãzboi Mondial. Ostap și Svetlana s-au cãsãtorit, conform acelorași acte, pe 2 septembrie 1945 chiar în ziua în care Japonia se preda necondiționat americanilor. Este puțin probabil ca o femeie care are numele fiicei lui Stalin sã se fi cãsãtorit cu un escroc notoriu din romane chiar la finalul rãzboiului.
certificate-2

Pașaport pentru Europa

Astãzi, totuși, este foarte posibil ca o persoanã care pretinde cã are asemenea bunici sã-și cumpere dreptul de a munci în Uniunea Europeanã. Rãbdare, bani și relații printre intermediarii de cetãțenie și oficiali corupți de la București și Chișinãu este tot ce are nevoie pentru a ajunge în Europa. Moldova a fost parte a României între 1918 – 1940 și 1941 – 1944 când a fost anexatã Uniunii Sovietice, devenind republicã independentã în 1991.
Romanian-Embassy-and-Consulate-in-Chisinau-assaulted-by-peopleÎn același an, Bucureștiul a adoptat o lege prin care se cetãțenilor români și descendenților lor care și-au pierdut cetãțenia din motive neimputabile lor li se dãdea dreptul sã-și redobândeascã, în urma unei cereri, cetãțenia românã. De atunci, oficialii români au procesat aproape 225.000 de cereri de cetãțenie venite din partea basarabenilor, așa cum aratã un raport din aprilie 2012 al Fundației Soros. Acest raport conține date trimise fundației de autoritãțile române, dar unele cifre încã sunt subiect de disputã. În lipsa unor date exacte, raportul Soros aratã cã cifra de 225.000 este cea mai aproape de realitate referitoare la numãrul celor care au redobândit cetãțenia românã în ultimii 20 de ani.
Numãrul cererilor pentru redobândirea cetãțeniei de cãtre basarabeni crește continuu, aceastã creștere fiind strâns legatã de modificãrile survenite în legislația româneascã, dar mai ales de aderarea României la Uniunea Europeanã. Moldova este cea mai sãracã țarã de la granița Uniunii Europene, mulți dintre cetãțenii ei muncind peste granițe pentru un trai mai bun. În același raport se mai menționeazã cã cererile de redobândire a cetãțeniei române sunt procesate mai rapid începând cu 2007, din totalul de cereri mai mult de jumãtate, aproximativ 116.000, fiind rezolvate în ultimii patru ani.
Mulți basarabeni privesc pașaportul românesc ca pe un șperaclu pentru a intra în Uniuea Europeanã. Acest fapt este menționat și de procurorii români care au investigat și au trimis în judecatã o rețea de aproape 40 de intermediari și angajați ai statului care se ocupa cu vânzarea de cetãțenie.
“Dobândirea cetãțeniei române are o importanțã deosebitã pentru cetãțenii moldoveni, întrucât, în baza acesteia, pot obține pașaportul românesc cu care se pot deplasa, fãrã a mai solicita vizã, în țãrile Uniunii Europene, pentru a presta diverse activitãți lucrative.”
- se aratã în documentele Parchetului General.

Cetățenie pe ușa din dos

Basarabenii cer în mare parte cetãțenia românã și implicit pașaportul românesc pentru a munci în Uniunea Europeanã, aratã procurorii. Acest fapt a fost confirmat, dar nu public, și de un oficial al Autoritãții Naționale pentru Cetãțenie de la București, oficial care a precizat cã basarabenii nu au arãtat deloc un interes vãdit pentru cetãțenia românã pânã în 2007, data integrãrii României în Uniunea Europeanã.
Cetãțenii Republicii Moldova au câteva motive sã caute sã obținã cetãțenia românã, mai ales cei care sunt îndreptãțiți sã o redobândeascã. Președintele Traian Bãsescu spunea în 2009 cã aproape 800.000 de basarabeni, adicã aproape un sfert din populația Republicii Moldova, așteaptã cetãțenia românã și a promis în mod repetat cã procesul birocratic va fi redus. Totuși, acest articol va arãta cã cetãțenii moldoveni preferã sã-și facã rost de cetãțenie românã pe canele neoficiale. Ei plãtesc în mod frecvent sute de euro unor intermediari în speranța cã cererile le vor fi rezolvate mai repede.
Basarabenii care nu au experiențã în ceea ce privește procesul de redobândire a cetãțeniei române riscã sã fie trași pe sfoarã atunci când folosesc intermediari. Dar cãile neoficiale de de a dobândi cetãțenia s-au dovedit a fi foarte eficiente și aduc în prim plan, așa cum vom arãta în acest material, dovezi ale existenței unor bunici români, care de fapt nu au existat.
Uniunea Europeanã nu intervine în procesul de acordare a cetãțeniei în statele membre, aceastã decizie aparținând fiecãruia dintre țãrile Uniunii. Totuși, politica României de a acorda cetãțenie celor de dincolo de Prut a fost criticatã ca reprezentând un acces pe “ușa din dos” a UE cetãțenilor moldoveni.  În 2010, Pierre Lellouche secretarul de stat francez pentru afaceri europene justifica amânarea intrãrii României în Schengen referindu-se la situația frontierei cu Republica Moldova, care ”rãmâne prost controlatã din cauza distribuirii dincolo de frontierã a mii se pașapoarte românești”. Aceeași idee a urmat-o și succesorul lui Lellouche, Laurent Wauquiez.
Aceste reacții par sã fi venit în urma declarațiilor președintelui României, Traian Bãsescu, care în aprilie 2010 declara cã obiectivul României este sã satisfãcã lunar 10.000 de cereri de redobândire a cetãțeniei și cã statul român are resursele necesare pentru a face acest lucru. Doi ani mai târziu, în aprilie 2012, Fundația Soros a publicat un raport care arãta cã aceste temeri nu sunt justificate și cã nu existã dovezi care sã ducã la concluzia cã cetãțenii moldoveni dau busna în Europa. În același studiu se criticã și declarația președintelui Bãsescu conform cãreia aproape 800.000 de moldoveni doresc cetãțenia românã.

„Documente reale”

Investigația noastrã dovedește existența unei piețe negre pentru obținerea cetãțeniei române, dar nu am putut ajunge la concluzia cã România contribuie la migrația în cadrul UE, folosind „ușa din dos”, așa cum mulți oficiali europeni se tem.
Într-adevãr, mulți cetãțeni moldoveni folosesc intermediari, dar doar pentru simplu fapt cã nu au rãbdare cu birocrația româneascã. Conform procurorilor care au dezmembrat rețeaua de care care vorbeam mai sus, aceastã piațã este atractivã chiar și pentru cei îndreptãțiți sã cearã cetãțenia românã pentru cã intermediarii sunt mai eficienți decât canalele oficiale, pentru cã în mod normal cetãțenia românã se acordã într-un interval de pânã la șase ani.
Unii dintre basarabeni folosesc intermediarii pentru cã ei deja muncesc ilegal în unele state ale UE și nu-și pot pãrãsi locul de muncã pentru a depune cererea pentru cetãțenie pentru cã li s-ar interzice accesul din nou în acele state. Cu ajutorul personajului nostru Vladimir, doritor de cetãțenie românã, am arãtat cã este greu de fãcut distincția între cei care sunt îndreptãțiți sã primeascã cetãțenia românã și cei care folosesc documente de felul pe care noi le-am folosit. Dupã ce am fãcut rost de certificatele de naștere și de cãsãtorie ale Svetlanei Aliluieva și Ostap Bender, am folosit același intermediar pentru a primi și cazierul judiciar moldovenesc și cel românesc care aratã cã Vladimir nu a avut probleme cu legea. Dupã câteva zile le-am primit, cel românesc fiind  semnat de subcomisarul de poliție George Liviu Stan de la Poliția Capitalei.
Am mers cu aceste documente la sediul Autoritãții Naționale pentru Cetãțenie unde un inspector de specialitate a precizat cã actele par reale și cã mai trebuie îndeplinite câteva formalitãți. Actele pe care le-am prezentat au ștampile și semnãturi ale instituțiilor moldovenești.

Prețuri de Chișinău

Pentru a-l face pe Vladimir cetãțean al Uniunii Europene am început documentarea în Chișinãu, chiar la Consulatul României. Aici, intermediarii sunt ușor de depistat. Roiesc în jurul instituției și pe lângã benzinãria din apropiere. Blocheazã intrarea în Consulat, au borsete și gentuțe, stau în grupuri și beau cafea la dozator. Ei sunt de fapt oamenii de fațadã care dau în stânga și-n dreapta cãrți de vizitã și sfaturi.
Unul dintre ei, Vadim, s-a lãudat cu contactele pe care în rândul oficialilor români din București, dar și din Iași și Vaslui. Ne-a îndrumat spre doamna Maria care ne-a asigurat cã vom primi actele în șase luni, așa cã am renunțat. Emil, un alt intermediar, ne-a asigurat cã el nu face nimic ilegal, doar își folosește influența. „Am un avocat la București care grãbește procesul”, ne-a dezvãluit și ne-a dat o carte de vizitã care fãcea reclamã unui site ce promite cetãțenia românã oricui, oriunde.
trying-to-get-a-deal-witha-middlemanPrețurile care apar pe site-ul (inițial informațiile se aflau pe site-ulwww.cetatenie.hostei.com) la care fãcea Emil reclamã depind în funcție de cât de repede se desfãșoarã procesul de dobândire a cetãțeniei. Pentru 700 de euro, documentele necesare pot fi obținute în 15 luni, 1.000 de euro în 10 luni, dar pentru cea mai rapidã metodã care dureazã cinci luni, cel care dorește cetãțenia românã trebuie sã scoatã din buzunar 1.500 de euro. Odatã cetãțenia dobânditã, se mai achitã 95 de euro pentru pașaportul românesc care se poate obține în zece zile și 140 de euro pentru buletinul de identitate românesc.
Un alt intermediar pe care l-am întâlnit chiar în fața Serviciului Stare Civilã din Chișinãu a fost Sergiu. Afacerea a fost discutatã în românã și rusã, Sergiu promițându-ne cã ne poate aduce toate documentele dacã îi dãm 300 de euro. O tânãrã care trecea pe lângã noi a intrat în discuție și ne-a promis și ea cã ne ajutã, dar se grãbea pentru cã avea de terminat un reportaj. Era studentã la jurnalisticã. Tot aici am întâlnit-o și pe Arghira, o doamnã de vreo 50 de ani care avea o vânãtaie la ochiul stâng. Arghira și-a luat cetãțenia românã în 2010 și ne-a propus ca pentru 300 de euro sã încheiem afacerea, apoi dupã câteva negocieri a scãzut suma la 250 de euro.
Arghira-one-of-the-intermediaryArghira ne-a dus la un notar public în prezența cãruia Vladimir a semnat un act prin care o împuternicea pe Arghira sã-i reprezinte interesele în fața autoritãților românã și moldovenești. Cu toate cã se lãudase cu relațiile pe care le are, Arghira s-a dovedit o persoanã de neîncredere dupã ce a început sã cearã mai mulți bani. Pânã la urmã am dat de Ion care a promis cã pentru fiecare document necesar obținerii cetãțeniei trebuie sã plãtim 70 de euro. Ne-a adus în câteva zile certificatele de naștere ale Svetlanei și Ostap, precum și certificatul lor de cãsãtorie. Documentele fuseserã recent emise de Serviciul Stare Civilã din Chișinãu.
Dupã ce ar fi obținut cetãțenia românã cu aceste acte, urmãtorul pas pentru Vladimir ar fi fost obținerea buletinului de identitate românesc. Pentru a obține acest document, persoana care îl solicitã trebuie sã dovedeascã cã este rezident pe teritoriul României. Și aici intervine o altã rețea de traficanți care sunt gata sã ajute contra cost în gãsirea unei reședințe. Pe site-ul lui Emil apãrea și un buletin românesc care avea unele date de identificare șterse.
CIAcelași buletin l-am gãsit și într-un anunț on-line al unui ziar din Iași, anunț în care celor care doreau sã primeascã cetãțeni moldoveni în locuința lor li se promitea 40 de euro/persoanã, dar li se și cerea sã aibã „relații” la poliție. În anunț se mai spunea cã se pot aduce și câte 20 de basarabeni o datã care virtual sau nu ar fi locuit la acea adresã. Am identificat toate datele șterse din acest buletin. Nu mare surpinderea a fost sã aflãm cã adresa corespundea unui cãmin de nefamiliști de la marginea Bucureștiului. La apartamentul cu pricina am gãsit cã erau înregistrate mai multe din Moldova și România, dar și firme, unele deținute de chinezi.
Autoritãțile române au încercat sã punã capãt acestei practici legatã de reședința acordatã mai ales cetãțenilor moldoveni, dar fãrã prea mare succes, chiar dacã legislația a fost modificatã și în 2011. Victor Gîndac, director în cadrul Oficiului Român pentru Imigrãri – ORI a decalarat cã instituția  face cu greu fațã acestei situații, mai ales cã se confruntã și cu lipsa de personal. “Foarte mulți dintre cetãțenii moldoveni au fost pãcãliți de intermediari, avocați. Din 2009 am sesizat faptul cã existã e o problemã. Identificaserã gãzduitori care acceptau sã le facã cetãțenie românã, mai mulți moldoveni la o singurã adresã. Am identificat 4 – 5 avocați din București care se ocupau cu aceastã activitate. Este de menționat cã au existat presiuni asupra lucrãtorilor ORI, amenințãri”, a adãugat Gîndac. Faptul cã unii avocați intraserã în acest business a fost observat și de funcționarii de la Autoritatea Naționalã pentru Cetãțenie – ANC care îi avertiza pe cei care veneau cu acte pentru cetãțenie sã nu cearã ajutorul intermediarilor, inclusiv a avocaților. Aceastã avertizare a instituției a fost retrasã de pe site-ul ANC dupã ce unii avocați au fãcut reclamații peste reclamații.

Corupție, sex și servicii secrete

La începutul lui martie 2012 la București a izbucnit un scandal de amploare. Sex, corupție, decese, ofițeri sub acoperire, martori protejați, distrugeri de probe, Secret Service din SUA, sunt doar câteva dintre ingredientele scandalului. Angajați ai Serviciului Public Comunitar Evidența Persoanelor București, funcționari ai Stãrii Civile Sector 1 București, funcționari ai ANC luare de mitã. Au fost arestate 9 persoane dintr-un numãr de 35 implicate. Activitatea acestora era monitorizatã de cel puțin trei ani . Printre ele, mai mulți intermediari cu dublã cetãțenie care aveau și firme de consultanțã în București. La percheziții s-au gãsit formulare tipizate, agende cu nume de persoane care urmau a obține în mod fraudulos cetãțenia românã, zeci de mii de euro.
Un funcționar ANC pretindea, pe lângã suma de 50 – 100 euro pentru fiecare dosar introdus fraudulos și favoruri sexuale de la una dintre intermediare, iar alții  au încercat sã scape de probele incrimatorii. În urma perchezițiilor și arestãrilor fãcute, șeful Serviciului de Stare Civilã Sector 1 a fãcut infarct și a murit, dupã ce a aflat cã urma sã fie audiat în legãturã cu activitatea ilegalã a subordonaților sãi. Și în Republica Moldova au fost anchetate 80 de persoane care aveau legãturã cu acest caz.
Dupã declanșarea scandalului, unor intermediari le-a fost fricã sã mai opreze la vedere. În fața Direcției Pașapoarte din București l-am întâlnit pe Andrei, un cetãțean moldovean care-și aștepta „agenta”, Oxana. Aceasta îi promisese cã îi rezolvã mai rapid obținerea pașaportului, dar era speriatã de urmãrile scandalului. „Știa pe cineva cu funcție mare aici, dar acum vrea sã nu fie așa la vedere”, ne-a spus Andrei care ne-a mãrturisit cã plãtise 1.500 de euro pentru a-și obține cetãțenia românã.
Așa au fãcut și alți moldoveni cu care am stat de vorbã la Chișinãu. Liuba Cãrpineanu a redobândit cetãþenia românã în 2007 și dupã concediul de maternitate nu a mai reușit sã-și gãseascã un loc de muncã. A plecat în Spania și apoi în Italia.
„Dacã aș reveni în Moldova, cred cã aș muri de foame. Bine cã a apãrut „portița” aceasta cu pașaportul românesc, cã prima datã am plecat ilegal și a trebuit sã plãtim câte 4000 de euro celor care ne-au dus.”
Alexandru Covaș lucreazã și el în Italia la un service auto:
„E foarte comod așa, cu pașaport românesc. Mã rugam numai sã nu ne verifice carabinerii. Pașaportul românesc este o salvare, dar nu suport românii. Sunt egoiști și te vând de trei ori numai ca sã scape ei curați.”
Veaceslav Mandiș venise în concediu în Moldova sã-și vadã mama. Și el tot în Italia locuiește și muncește.
„Eu sunt șofer, iar soția frizer. Pașaportul românesc a fost o salvare pentru noi. Așa putem munci legal și trimitem și mamei în Moldova bani. Eu sunt profesor de istorie, dar nu am de ales. Eu personal nu mã simt profitor cã mã bucur de facilitãțile oferite de pașaportul românesc fiind, de fapt, moldovean. Pe bunelul meu nu l-a întrebat nimeni când l-au lipsit de cetãțenia românã prin ‘45, aºa cã eu doar mi-am restabilit drepturile.”
- a spus Veaceslav.

Cifre disputate

În timp ce avantajele dobândirii cetãțeniei române sunt evidente, o problemã o reprezintã numãrul celor care au primit-o. Existã diferențe mari între datele la care am avut acces. ANC spune cã au fost 15.000 de cereri între 2007 și 2011, din care au fost respinse apoape 1.000. datele oferite de ANC vin în contradicție cu cele din raportul Fundației Soros care, citând ANC, Ministerul Afacerilor Externe și alte instituții, aratã cã în aceeași perioadã au fost procesate 116.000 de cereri. ANC nu a comentat aceastã diferențã, precizând cã datele reale sunt cele pe care ni le-au trimis în urma cererii pe care am înaintat-o.
Reprezentanții Fundației Soros își mențin punctul de vedere, susținând cã atunci când documentul a fost publicat, oficialii ANC nu au avut nici o obiecție. Pe de altã parte, Gabriela Neagu, purtãtor de cuvânt ANC a declarat cã instituția nu a fost de acord cu cifrele prezentate în raport și cã documentele pe care o persoanã care dorește cetãțenia românã le prezintã inspectorilor instituției sunt foarte atent verificate, chiar și cu aparaturã specialã de scanat.
Parcã pentru a o contrazice, un traficant de cetãțenie cu care am stat de vorbã la Chișinãu ne-a garantat obținerea oricând a cetãțeniei române:
„Dã-mi un rus din fundul Siberiei și ți-l fac cetãțean român.”
(Vitalie Șelaru și Lina Vdovîi au contribuit la acest articol)
Acest articol a fost publicat cu sprijinul European Fund for Investigative Journalism www.journalismfund.eu ;
www.crji.org

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu