Opțiune electorală
Privind evoluția vieții sociale din Basarabia, se poate
observa că ne aflăm pe o pantă ascendentă a românismului și a unionismului.
”Podul de Flori” care a trezit sentimentul de
neam, urmat de amplele mișcări stradale pro-românești pentru limbă și istorie
de la Chișinău din anii ’90, au constituit noile începuturi ale mișcării de
renaștere națională din Basarabia ieșită din jugul ocupației.
Acestea au continuat cu adunările și marșurile pro-unioniste organizate pe
amândouă malurile Prutului, cu precădere de mișcarea Acțiunea 2012, aceeași
care a organizat și Congresele Diasporei Unioniste de la București și Chișinău,
prin care a fost întărit spiritul unionist printre românii-basarabeni de peste
hotare.
Iar, ca un element important, tinerii organizatori de atunci
ai acestei revoluții pentru trezirea spiritului național, au îndrăznit astăzi
să intre în politică pentru a finaliza miscarile pro-românești și pro-unioniste
pe care le-au condus.
Tocmai de aceea, a apărut o stare de derută și disperare
a segmentului politic cu legături moscovite, care se vede în
poziția de a pierde teren în Basarabia.
Apropierea alegerilor anticipate dovedește din plin această disperare a
filorusismului, concomitent cu disperarea Kremlinului pentru perspectiva
pierderii controlului asupra Basarabiei.
Și cu cât disperarea este mai mare cu atât și zvârcolirile antiromânești sunt
mai puternice, deci mai periculoase.
Dar pericolul este amplificat de nehotărârea și dezbinarea
forțelor politice românești.
Într-adevăr, acestea sunt divizate în multiple fracțiuni lipsite practic de
reprezentativitate, mici ”partide de buzunar” care care ajung să fie
identificate cu persoana care ”are ștampila”.
Din păcate, această situație duce la crearea unei fracturi între segmentele
populației românești.
De o parte este segmentul statalist autointitulat
„pro-european”, promotor al ”poporului civic moldovenesc” și ne-unionist
și de partea cealaltă este segmentul unionist românesc.
Jocul politic se complică prin definirea ca fracțiune
statalistă, dar cu afiliație rusească, a grupării filoruse.
Statalismul „estic” este sprijinit financiar, logistic și moral de
Moscova, în timp ce statalismul „vestic” are sprijin moral din partea UE
cu condiția să implementeze anumite „valori europene” și să păstreze
statu-quo-ul așa zisei independențe a Republica Moldova.
În acest fel, unionismul basarabean trebuie să lupte pe două
fronturi dar fără să aibă suportul Bucureștiului, unde doar noul partid
parlamentar AUR, care-și are rădăcinile în Acțiunea 2012, susține fără reținere
fenomenul unionist.
În plus, mai apare câte un lider politic ”de catedră”,
care-și descoperă abia acum valențele unioniste și care-și face platformă
electorală atacându-i pe acei adevărați lideri unioniști care s-au remarcat
printr-o activitate îndelungată în organizarea mișcării unioniste atât pe
amândouă malurile Prutului cât și dincolo de hotare.
Mai mult, prin expresii ca ”unitatea unioniștilor este o construcție falsă”,
un asemenea ”Cal Troian”, încearcă, din interior să destructureze
miscarea unionistă și reducerea importanței sale parlamentare.
Indiferent dacă o face oare inconștient sau intenționat,
poziția aceasta distructivă conduce la debusolarea și implicit la divizarea
voturilor basarabenilor, astfel încât forțele politice unioniste vor fi
insuficient reprezentate în Parlament pentru a avea o influență semnificativă
în fața curentului statalist majoritar, fie ”estic”, fie ”vestic”.
Să fie clar, un nou Act al Unirii este o opțiune politică
bazată pe voința populară.
In prezent, atât la București, cât și la Chișinău, există
lipsă de voință politică pentru Unire.
Pretextul cel mai des întâlnit printre politicieni, este acela al ”necesității pregătirii
procesului de unificare”, proces care poate dura zeci de ani, timp în care
prăpastia dintre România și provincia sa, Basarabia, se va adânci din ce în ce
mai mult.
Să fie lașitate, să fie interesul păstrării unor poziții
privilegiate, să fie presiuni din exterior?
Oricare ar fi motivele, Unirea poate fi cerută de
Parlamentul de la Chișinău în 24 de ore, iar Parlamentul de la București o
poate accepta tot în 24 de ore.
Nivelarea diferențelor dintre cele două părți va avea loc, după integrare, mult
mai rapid și uniform, fără incertitudini politice, fără presiuni și imixtiuni
externe, printr-o politică socio-economică coerentă, prin implicarea
specialiștilor din cele două părți.
Indiferent de opoziția subterană a forțelor externe, acestea
nu se vor putea opune oficial atâta timp cât se vor afla în fața unui fapt
împlinit ratificat de voința comună populară, reflectată în actele emise de
instituțiile reprezentative, Parlamentele de la Chișinău și București.
Se vor trezi oare la timp politicienii cu adevărat
unioniști?
Nu putem ști cât de mare este orgoliul acestora și de aceea,
doar asigurarea unui vot masiv în favoarea unei singure forțe politice
unioniste la alegerile parlamentare de la Chișinău, devine de o
importanță capitală, nu numai pentru basarabeni, ci pentru Unire.
Speranța acestui vot masiv la alegerile din 11.07.2021, sunt
cei circa 1,5 milioane de basarabeni din Italia, Spania, România, Canada, etc,
al căror suflet a rămas pe meleagurile natale.
Mircea Popescu
https://mipopescu.wordpress.com/7047-2/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu