România nu a pierdut alegerile în
Republica Moldova: nici măcar nu a participat la ele. Ceea ce societatea civilă
unionistă susţine de ani buni despre gestionarea problemei Basarabiei se
adevereşte: politicienii duplicitari şi corupţi, iluzia integrării europene ca
stat independent şi renunţarea la promovarea României ca Ţară-mamă, au făcut ca
2014 să ne găsească în acelaşi loc în care eram la alegerile din 2009.
"Partida" europeană de la
Chişinău nu joacă în aceeaşi echipă cu România şi nici cu proprii cetăţeni.
Este evident acest lucru pentru orice specialist al spaţiului pruto-nistrean
care analizează ultimii ani. O înfrângere dramatică a acestei partide a fost
evitată la mustaţă prin multă şansă şi prin multe nereguli. Aduşi la putere
prin sacrificiul a mii de tineri care au avut de suferit un preţ enorm (unii plătind
chiar cu viaţa), coaliţia europeană a dus la rangul de politică de stat jaful
şi privatizările, majoritatea în favoarea Rusiei. Refuzând să facă loc unor
alţi actori în scena publică, aceşti lideri de partid cu o imagine şubredă se
vor menţine şi acum la putere prin încă şi mai multe compromisuri. În asemenea
condiţii, şi având în vedere că votul geopolitic atât de invocat în ultima
vreme poate fi aplicat doar de către cei pasionaţi de geopolitică, nu poate avea
nimeni pretenţii la votanţii basarabeni: confuzi, sărăciţi şi batjocoriţi. DAR
NU PROŞTI!
Printr-o pleiadă de oameni şi
acţiuni, România ar fi trebuit să aplice în Basarabia o politică de soft-power
care să o facă atractivă pentru pătura celor indecişi şi să lucreze cu
procentul consistent de pro-români. În schimb, prin diferite voci şi proiecte,
statul român a transmis mesaje contradictorii (integrare, Unire, europenism) şi
a sponsorizat un sac fără fund, al corupţiei şi duplicităţii politicienilor de
la Chişinău. Reprezentantul României la Chişinău, ambasadorul Marius Lazurcă,
s-a pus pe ştatul de plată a oligarhului Vlad Plahotniuc şi a dat dovadă de
pasivitate. Solicitările asociaţiilor româneşti de înlocuire a acestui individ
cu o persoană activă şi potrivită specificului basarabean, au rămas ignorate de
aproape un an. Chiar şi chestiunile bune demarate de către statul român, precum
aducerea la studii a elevilor şi studenţilor basarabeni, au fost implementate
greşit. Nefiind angrenaţi într-un program de integrare socio-culturală, mulţi
dintre studenţi s-au ghetoizat, creând comunităţi separate, prin intermediul
asociaţiilor studenţeşti de basarabeni care au un mare potenţial de a deveni
focare anti-româneşti. Astfel că nu trebuie să mire pe nimeni numărul foarte
mic de voturi venite din România. Grădiniţele renovate pe banii statului român
au fost lăsate la libera alegere a guvernului de la Chişinău, astfel că multe
zone cu populaţie majoritar românească au fost ignorate şi preferate şcoli
ruseşti din Bălţi şi Găgăuzia. În asemenea condiţii, în care primarii români nu
sunt ajutaţi, ce pretenţii de schimbare a opticii votului putem avea?
Foarte
bine venită, vizita lui Klaus Iohannis a fost un eşec: întâlnirea preşedintelui
ales cu populaţia a avut un aspect aranjat, cu zeci de aplaudaci puşi în faţa
sediului PLDM. Ieşirea în conferinţa de presă a lui Iohannis, practic noul
preşedinte al României, alături de Vlad Filat, preşedinte de partid, dar un om
fără vreo funcţie oficială la Chişinău, este o altă greşeală a consilierilor
săi pe zonă. Tot aici am putea adăuga lansarea unei filiale a PNL în Republica
Moldova chiar în ziua în care ar fi trebuit să nu se mai discute subiectul
politicii. Recomandările precise ale societăţii civile unioniste au fost
introduse în Proclamaţia de la Bucureşti, lansată public în luna octombrie.
Doar norocul şi câteva chestiuni la limita legii precum
crearea unei dubluri pentru Partidul comuniştilor, cu o siglă electorală foarte
asemănătoare, precum şi interzicerea cu trei zile înainte de alegeri (unic în
lume!) a unui partid care ar fi fost de partea pro-rusească, a menţinut o
configuraţie în Parlament similară cu cea din 2009/2010. O guvernare care ţine
întregul sistem juridic sub control nu se poate numi europeană, iar acesta este
doar un mic punct din lista de motive pentru care Republica Moldova nu poate
adera la Uniunea Europeană. Primul ar fi că guvernul Leancă nici măcar nu a
depus cererea în acest sens iar intenţiile sale nu întrevăd şi o aderare la
NATO, lucru aproape obligatoriu, după cum susţin specialiştii spaţiului
ex-sovietic. Iluzia numită aderarea într-un viitor mediu la Uniunea Europeană a
fost vândută, cu bună ştiinţă, populaţiei, chiar şi de către România, prin
purtătorii de mesaj. Totuşi, poporul este de multe ori mai inteligent decât
mulţi strategi şi înţelege când este minţit! Oricine cunoaşte mediul din
Republica Moldova e conştient că ambivalenţa curentă este pe placul
"mieluşeilor de la Chişinău". Doar că bula cu această iluzie numită Republica
Moldova în Uniunea Europeană ca şi stat independent se va sparge, probabil la
următorul ciclu electoral. Şi atunci... Soluţia? Interesul României pentru
Republica Moldova trece cu mult de cel al asigurării graniţei estice. Istoria,
limba, cultura comună, precum şi faptul că suntem singurul popor din Europa
care trăieşte în două state diferite, trebuie să să manifeste ca atare. O
politică de obedienţă a Bucureştiului faţă de Chişinău şi liderii politici de
acolo este total greşită. Pătura consistentă de cetăţeni care apără poziţiile
româneşti trebuie întărită şi crescută.
Timpul în care prim-miniştri şi
preşedinţi mergeau la Chişinău cu mesaje: Moldoveni, ne vom regăsi în Uniunea
Europeană! a trecut. Suntem români (nu moldoveni) pe ambele maluri ale Prutului
iar singura şansă a voastră pentru securitate şi bunăstare este România! Asta
trebuie să ştie fiecare student basarabean, fiecare primar de comună, fiecare
politician mancurt care s-a menţinut acum la putere datorită sacrificiilor
făcute de alţii. Speranţa oamenilor la o viaţă mai bună trebuie să fie întărită
cu propuneri concrete, dar a căror implementare trebuie realizată strict de
Bucureşti. Altfel, nu vom face decât să creştem numărul de posturi TV a
oligarhilor locali şi colecţiile lor de maşini scumpe şi femei. Vremea marilor
iluzii a trecut... Unirea trebuie pusă pe masă, ca alternativă la actuala clasă
politică de la Chişinău.
George Simion
George Simion
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu