EROI AU FOST, EROI SUNT ÎNCĂ

                

Amor patriae nostra lex. (Iubirea patriei este legea noastra) Dulce et decorum est pro patria mori. (Este dulce si frumos sa mori pentru patrie) Horatius.

             La 70 de ani de la luptele pentru apărarea Basarabiei

      Poate, că însăşi Dumnezeu a dorit ca această scrisoare să ajungă anume în această perioadă la mine, atunci când eu mai cercetam unele documente, articole referitoare la operaţiile militare ale armatelor române în Războiul al doilea Mondial. Scrisoare a sosit din SUA de la prietenul meu Dr. Nicholas Andronesco, poet şi om de ştiinţă, cercetător în fizică şi matematică. Iată ce -mi scrie Domnia sa: „Vă redau mai jos scrisoarea unchiului meu Alexandru Andronescu. Aceasta este ultima scrisoare primită de la dânsul, după care familia noastră nu a mai avut nici-o veste directă de la Sandu. Doar în 1957 câţiva oameni veniţi din prizonierat din Rusia s-au oprit la poarta casei din Călăraşi, Strada Bucureşti numărul 284 (acum 274) şi au povestit, că Sandu ar fi în viaţă în Rusia, în Siberia. Bunica (Mamamare) Maria Andronescu a trăit cu Speranţa, că-şi vede din nou fiul până în ultima ei clipă, în 16 decembrie 1964, când a trecut la cele veşnice. Dânsa a avut opt băieţi în viaţă, Cel mai în vârstă fiu a fost Gheorghe (Gicu) despre care Sandu vorbeşte în scrisoare. Al doilea după vârstă este Sandu, şi al treilea fiu este Cornel, tatăl meu. La data când Sandu scrie scrisoarea, tata era în armată la  apărarea aeroportului din Bucureşti. După al doilea război mondial tata a fost considerat veteran de război.  Tatăl meu s-a trecut din viaţă pe 21 martie 1979. Ultimul  frate al său,  Aurel, a  trecut şi el la cele veşnice pe 12 decembrie 2012. Bunicul, (Tatamare) Constantin Andronescu, care a luat parte activă în luptele de la Marăşeşti din 1917, a decedat în 1947.  Să le fie ţărâna patriei  România uşuară!

Dar, cu părere de rău, despre Sandu pană azi nu ştim nimic.”

      Mai jos este poza ultimii scrisori a ostaşului Alexandru Andronescu. Transcrierea scrisorii este în ortografia actuală. Cuvintele din paranteză aparţin transcrierii.

24 VI 944

                                    Scumpii mei părinţi

     Aflaţi despre mine că sunt bine sănătos şi o duc bine cu serviciul militar. Am primit scrisoarea pe care mi-aţi trimis-o şi m-am bucurat foarte mult. Vă rog să mă iertaţi că nu v-am scris până acum căci nu am avut posibilitatea. Banii care mi-aţi trimis odată cu scrisoarea, eu nu am primit bani imediat ce am primit scrisoarea, iar banii i-am primit la o lună de zile de când am primit scrisoarea. Cauza este că eu am fost mutat (de) la adresa (de la) care vă trimit scrisoarea aceasta. Acei 3000 lei i-am primit după ce am scris mai sus la o lună de zile şi am mai primit o c.p. (carte poştală) scrisă de Gicu că mai mi- o timis 2000 lei, dar aceşti bani nu i-am primit. Am primit o c.p. de la Cornel si m-am bucurat că este bine sănătos. Mamă mă întrebi matale dacă am primit  3000 lei de acum 3 luni.  Să ştii că nu am primit, aceşti bani i-aţi trimis când eram în Basarabia şi v-am mai scris de ei că nu i-am primit, dar nu ştiu ce aţi făcut poate aţi pus adresa greşită aşa că să vă interesaţi la poştă dacă aveţi recipisa nu se poate ca să nu îi găsiţi. Eu după cum v-am mai scris în curând voi pleca pe front aşa că am să vă scriu când plec dar vă rog scrieţi-mi şi mie mai des câte o c.p. să ştiu şi eu ce mai faceţi.

Vă trimit multă sănătate din partea mea şi vă sărut cu mult dor.

Al dumneavoastra fiu care vă doreşte,   Alexandru

         Despre ce ne aminteşte această scrisoare? Desigur, că în primul rând de începutul operaţiilor militare pentru eliberarea Basarabiei de către Armata Romană, aliată a Germaniei. Ne aminteşte de noaptea de 21-22 iunie 1941, când la ora 3:00, asumându-şi răspunderea în faţa istoriei, generalul Ion Antonescu a emis, din oraşul Piatra Neamţ, următorul Ordin către armată: „Ostaşi, Vă ordon: treceţi Prutul! Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit si miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi.

Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre şi luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgânii cotropitori. Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru. OSTASI, Izbânda va fi a noastră. La luptă. Cu Dumnezeu înainte!” – General Ion Antonescu, 22 iunie 1941. Începuse războiul de eliberare, războiul sfânt anticomunist, cel mai crâncen război al istoriei României. Armata Română a trecut Prutul păşind pe pământul strămoşilor săi, nu a călcat pe pământ străin, ci pe pământ Românesc! România intrase în războiul de eliberare a provinciilor româneşti Basarabia şi Bucovina de Nord care se aflau sub ocupaţia Uniunii Sovietice. Aici e cazul să-l menţionăm pe strălucitul comandant neîntrerupt al legendarei Armate a 3-a de la începutul operaţiilor de eliberare şi până la sud-est de Stalingrad şi înapoi până în august 1944 Generalul Petre Dumitrescu şi Armatei a 4-a Română condusă de Generalul Nicolae Ciupercă.

         Să ne întoarcem la scrisoarea noastră pentru câteva clipe. Ostaşul Alexandru Andronescu a fost ostaş al unei din aceste două armate şi fiindcă la data scrierii acelor rânduri din ultima scrisoare, 24 iunie 1944, după 3 luni de la aflarea în Basarabia, şi că în curând va pleca pe front se poate presupune, că Alexandru a scris această scrisoare înainte de începutul operaţiei militare Iaşi-Chişinău.

           După cum ştim,în 1944, Wehrmachtul a fost împins înapoi de-a lungul întregului front. Până în luna mai, Heeresgruppe Südukraine (Grupul de armate Ucraina de sud) a fost împins până pe frontiera României interbelice și a reușit să stabilească o linie defensivă pe Nistru, care nu s-a dovedit rezistentă, fiind străpunsă în două locuri de armata sovietică. Din iunie 1944, în acest sector de front s-a reinstaurat calmul, iar trupele Axei au avut răgaz să-și consolideze pozițiile. Înseamnă, că ostaşul Alexandru Andronescu se putea afla la refacerea armatei peste Prut, în Romania Mare. Dacă Alexandru s-a aflat pe front de la începutul războiului, atunci, cu hotărâre putem afirma, că el a luat parte la lupte şi după eliberarea Basarabiei de sub sovieto-comunişti. La 26 iulie 1941 armata româna a atins Nistrul. Scopul pentru care ţara noastră intrase în război era astfel atins. În Basarabia s-a reinstaurat administraţia românească. În ziua următoare, Hitler i-a trimis lui Antonescu o scrisoare, în care îi solicita concursul militar, în continuare, peste Nistru, pentru zdrobirea trupelor sovietice.  Antonescu a acceptat cererea germană în speranţa că  Hitler îl  va sustine în lupta pentru anularea Dictatului de la Viena. În acelaşi timp, se considera necesară organizarea peste Nistru, a unei zone de protecţie în faţa unor noi agresiuni sovietice.

La 6 august 1941, în cadrul întrevederii cu I. Antonescu de la Berdicev (Ucraina), Hitler i-a cerut ca Armata Româna sa actioneze pe direcţia Odessa -Peninsula Crimeea şi îi încredinţează României administraţia Transnistriei. La 21 august Ion Antonescu a fost ridicat la gradul de Mareşal al României. Fortele militare românesti au desfasurat, ulterior, lupte grele la Odessa, în Crimeea si Caucaz. În confruntările de la Odessa Armata a 4-a Română a pierdut aproape 18 000 soldaţi, a înregistrat aproximativ 11 400 disparuţi şi 63 300 raniţi. Oraşul a fost cucerit la mijlocul lunii octombrie 1941, după care unele unitaţi au fost retrase în ţară pentru refacere.

În cadrul înclestarii de la Stalingrad' (iulie 1942 - februarie 1943), 26 divizii româneşti au luptat alături de forţele Axei. Ele au înregistrat însă grave pierderi - 156 000 morţi, dispăruţi şi prizonieri. Armata a 3-a Română s-a aflat în încercuire alături de trupele germane, italiene şi maghiare. În anii 1943-1944, forţele române au susţinut, în continuare, lupte grele în Cuban, pentru apărarea Crimeii şi Basarabiei. După anul 1943, Ion Antonescu a înţeles că Germania a pierdut războiul şi a acţionat pentru a scoate ţara din război.  În acelaşi timp, mulţi ofiţeri superiori au cerut retragerea Armatei Române de pe front, date fiind şi marile pierderi materiale şi umane în campania din Uniunea Sovietică.

Alianţa României cu Germania nazistă nu a fost lipsită de unele contradicţii legate de problemele economice, solicitarile lui Ion Antonescu de anulare a Dictatului de la Viena, statutul Grupului Etnic German din ţara noastră, tra­tamentul aplicat evreilor şi discuţiile angajate de România în capitalele statelor neutre pentru ieşirea din război. Totuşi, raporturile personale dintre Hitler şi Ion Antonescu au fost în general bune, dictatorul nazist având încredere în conducatorul român.

       După bătălia de la Stalingrad Armata 3 Română a mai ramas pe front cu doar patru divizii de infanterie de la aripa ei stângă, iar în ofensiva de la Cotul Donului a fost scoasă definitiv din luptă.

După ce pierduse Corpul 6 a armatei, Armata 4 Română a fost retrasă şi a fost întărită cu Corpul de Cavalerie (Diviziile 5 si 8 Cavalerie). Ea a luat parte la operaţiile Grupului de Armate în scopul salvării trupelor încercuite la Stalingrad. Dar, acest grup, epuizat de pierderi, după trei zile a fost puternic atacat şi după alte trei zile de lupte indârjite, a fost desfiinţat. Astfel şi Armata 4 Română şi-a pierdut orice valoare operativă.

     Se vede, că prin tot acest calvar al războiului a trecut şi ostaşul român Alexandru Andronescu. Noi am stabilit, că el în martie 1944 se afla pe front în luptele pentru apărarea Basarabiei iar la 24 iunie 1944, înainte de începutul operaţiei Iaşi-Chişinău nu se mai afla aici. Se iscă întrebarea:- Unde se găsea? Presupunem, că se afla la un moment de răgaz înainte de a pleca pe front, după cum scrie în scrisoare...Înseamnă, că a luat parte la luptele din august 1944 din cadrul operaţiei Iaşi-Chişinău.

        Lovitura de stat militară dată de fostul rege Mihai I la 23 august 1944 pentru redobândirea prerogativelor constituţionale ca rege, cedate lui Ion Antonescu de către Carol al II-lea la începutul lunii septembrie 1940, a marcat un mare dezastru naţional pe care România îl va purta o lungă perioadă de timp. Ca urmare, ţara a fost ocupată militar prin capitularea necondiţionată iar Armata română aflată în zona frontului din Moldova a fost dezarmată şi capturată luând calea lagărelor de prizonieri sovietice circa 175.000 de militari români. Prin capitularea necondiţionată ordonată de către fostul rege, România şi-a pierdut definitiv libertatea, s-a dezonorat singură, i s-a refuzat şi acordarea statutului de ţară cobeligerantă deşi a fost a patra putere militară participantă la înfrângerea Germaniei hitleriste.

         Mai departe i se pierde urma. Urma, dar nu ostaşul, omul Alexandru Andronescu...Doar nu au primit nici o citaţie s-au înştiinţare, că ar fi căzut pe câmpul de luptă ori a dispărut fără urmă... Nimeni nu ştie nimic, numai inima mamei ştia, îi şoptea, că e viu, că este undeva...mai ales după întoarcerea din prizonieratul siberian al camarazilor fiului în 1957, spunându-i că fiul Sandu e viu...undeva pe pământurile veşnic îngheţate, din ţara oamenilor cu sufletele la fel, îngheţate... Dar, cum de-a ajuns acolo, în ce împrejurări? Poate, că undeva în pământul acela îngheţat îşi află locul de odihnă veşnică şi cineva ştie unde? Poate, că a scăpat cu viaţă din iad şi s-a oploşit pe undeva, lăsând şi el urme pe acel (acest) pământ: copii, nepoţi?...Cine ştie, mare este minunea ta, Doamne?!

        PS.    Ştiu, că la Chişinău activează o filială a emisiunii TV ruse „жди меня” şi cred, că nu va fi împotrivă de a se implica în careva cercetări, ce se referă la soarta acestui ostaş român, unul din miile de ostaşi eroi pierduţi în anii de foc al războiului.   

Iacob Cazacu-Istrati, Toronto, Canada

iacob.cazacu@gmail.com

Bibliografie

1.I. S. Dumitru, Tancuri în flăcări

2.H. Kissel, Die Katastrophe in Romanian

3.  E. F. Ziemke, Stalingrad to Berlin

4. Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) - Wikipedia ro.wikipedia.org/wiki/Frontul_de_Răsărit_(al_Doilea_Război_Mondial)

5. Operațiunea Iași-Chișinău - Wikipedia

 6.De ce e 25 octombrie Ziua Armatei Române? | Historia

  7. razboiul romaniei pentru reintregire nationala (1941-1945)

      www.armyacademy.ro/e-learning/working/capitol_8.html

  8. Pagină oficială dedicată participării românilor la al doilea război mondial

  9. Soldații sovietici ai Marelui Război Patriotic

 10. Hartă a frontului de răsărit

 11. "Operațiunea Iași-Chișinău: Atitudini Oficiale și Neoficiale", Centrul de Monitorizare și Analiză                            Strategică, 25 august, 2005

 12. Florin Mihai, "Sărbătoarea Armatei Române", Jurnalul Național, 25 octombrie, 2007

 13. "60 de ani de la 'operațiunea Iași - Chișinău'", BBC, 24 august, 2004Categorii

 14. Istoria României

 15. Istoria Republicii Moldova

 16. Istoria Uniunii Sovietice

 17. Al Doilea Răyboi Mondial - Frontul european de răsărit