Starea de minciună

De ani de zile societatea civilă românească dezbate tema Reîntregirii. Și este evident că acest lucru se face în mod dezinteresat din pur simț patriotic și național. Românii vor să fie împreună, cu bune și cu rele, într-un stat întregit și respectat al unei singure națiuni române pe Pământ.
Nenorocirea acestei națiuni împărțite și destrămate, în cea mai mare parte din cauza unor dorinte imperiale atât din Vest pentru menținerea unui statu-quo ușor de controlat, dar mai ales din Est pentru păstrarea unei zone nedefinite și instabile ca formă de presiune politico-militară, sunt cele două structuri politice de la București și Chișinău care nu sunt atât de dezinteresate cum este societatea civilă.

Într-adevăr, clasa politică se minte pe ea însăși, găsind diverse pretexte să respingă necesitatea stringentă a Întregirii.
Dar cel mai grav, este că ne minte atât pe noi românii cât mai ales opinia publică mondială și comunitatea politică internațională cărora le ascunde adevărul despre năzuințele națiunii române.

Limbajul de lemn folosit, așa numit diplomatic, respinge de facto perspectiva unionistă și aruncă Basarabia într-o groapă fără fund a dezvoltării și a perspectivelor unui viitor cât de cât normal.
Politicienii basarabeni corupți, în dorința lor de a profita de ultimile fărâmituri ale unui stat în colaps, cum este așa zisa Republica Moldova, ca și politicienii Bucureștiului, la fel de corupți dorind să păstreze doar pentru ei avantajele și bunăstarea pe care au acumulat-o din învârtelile cu Uniunea Europeană, mențin, în mod criminal, starea de dezbinare a României.

Tocmai de aceea, vedem cum problema Unirii este sucită pervers din vârful buzelor de diverse partide politice românești doar în campaniile electorale, amăgind, deci mințind populația despre intențiile lor ”mărețe” pe care le uită imediat după căștigarea sau pierderea alegerilor.
În rest, prin subiectul unificării românești, devenit tabuu în raport cu Uniunea Europeană, clasa politică românească, în întregul ei, extinde minciuna prin omitere, lăsând să se înțelegă, în mediile internaționale, a lipsei de interes național pentru acest subiect.

În Basarabia, lupta pentru avantajele puterii dintre politicienii așa ziși pro-unioniști sau pro-români, conduce la fărâmițarea și o diminuarea ideii unioniste creind un vacuum în zona politicului unionist, vacuum umplut de partizanii politicii anti-românești și anti-unioniste. Este un vacuum în care-și găsesc locul stataliștii interesați de menținerea privilegiilor într-un stat fără identitate și aflat înainte de faliment, după care își găsesc drumul pregătit cu minuțiozitate spre alte zări, de preferință luminate de steaua Kremlinului.

Minciuna propagată de politicienii Chișinăului și Bucureștiului, care nici măcar nu catadicsesc să se consulte cu populația pe această temă, constituie unul dintre motivele creșterii atitudinii anti-sistem a românilor. Iar mișcările anti-sistem devin un mare pericol pentru stabilitatea atât internă cât și regională, capabil să ducă la o explozie populară necontrolată.

Soluția este ca adevărul să prevaleze în politicile de pe malul Dâmboviței și a Bâcului, care în acest moment sunt politici adânc scufundate într-o stare de minciună generalizată despre interesele națiunii române.

Mircea Popescu
m.popescu@sbcglobal.net

https://mipopescu.wordpress.com/