Tragedia românească de la Cotul Donului

Vasile Şoimaru

O cruce improvizată în memoria celor 150.000 de ostaşi români căzuţi la Cotul Donului

Acum 70 de ani, la 19 noiembrie 1942, la o distanţă de 1942 de kilometri de Chișinău, se declanşa cea mai tragică operațiune militară din istoria Armatei Române, cea de la Cotul Donului, componentă a marii Bătălii de la Stalingrad.

În lupta de la Cotul Donului și din Stepa Calmucă s-au prăpădit 150.000 de ostași români. Dar, conform datelor publicate de profesorul Raoul Șorban în cartea sa „Invazie de stafii" (Editura „Meridiane", 2003), acolo s-au pierdut şi 100.000 de români care făceau parte din armata maghiară...

De ani de zile mă documentez cu privire la cea mai tragică şi sângeroasă bătălie din întreaga istorie a românilor, numită Bătălia de la Cotul Donului. Însă nici toate enciclopediile, manualele, monografiile, tot „Oceanul NET" cu toate mările şi golfurile sale de informaţii, nici măcar drumul coturos până la Câmpia Calmucă şi Cotul Donului, pe care l-am făcut în vara anului 2009, nu mi-au satisfăcut dorinţa de a cunoaşte mai mult despre acea tragedie.

După vizionarea, în primăvara acestui an, a filmului documentar „Eroism şi jertfă pe Frontul de Est" (Fundaţia „Părintele Arsenie Boca", 2010), cu participarea veteranului acelor lupte Iosif Niculescu (azi în vârstă de 98 de ani), precum şi după convorbirile pe care le-am avut cu alţi câţiva veterani nonagenari din comuna Miroslăveşti, judeţul Iaşi, m-am gândit să mai merg o dată la Cotul Donului... Şi, la mijlocul lunii august, am parcurs pentru a doua oară acel drum al pătimirilor ostaşilor români din Războiul din Est. Pe 17 august eram la Cotul Donului.

Şi... surpriză: după o secetă cumplită, de trei luni, exact în ziua când am ajuns în staniţa Kletskaia, unde 70 de ani în urmă au căzut cele mai multe bombe pe milimetru pătrat, s-a pornit o ploaie de parcă s-a spart cerul deasupra mea; nu puteam deschide uşa la maşină. A turnat 45 de minute în continuu. Când s-a terminat ploaia şi am vrut să deschid uşa, intra apa în automobil. Prima ce mi-a trecut prin minte a fost că a plâns Dumnezeu de bucurie că, în sfârşit, după şapte decenii de la tragedie, a venit, posibil, primul român să-i „viziteze" pe cei 150.000 de fraţi ai săi care zac acolo pe vecie...

O CRUCE CU TRICOLOR

Când s-a terminat ploaia şi s-au scurs apele de pe dealurile de cretă ale staniţei Kletskaia, m-am urcat pe dealul cel mai mare, unde stăteau ostaşii români în 1942, am făcut cu cuţitul o cruce dintr-un copăcel uscat, legând-o cu lipici, am rupt ultima pagină din albumul meu „Poeme în imagini", cu fotografia „Tricolorului Independenţei" (cu semnăturile deputaţilor din Primul Parlament al Republicii Moldova, care au votat pe 27 august 1991 Declaraţia de Independenţă). Am prins pagina de cruce, pe care am înfipt-o cât mai adânc posibil în pământul alb, răzmuiat de ploaie, am fotografiat-o pentru istorie, am destupat o sticluţă-suvenir de coniac „Ştefan Vodă" (Călăraşi), am turnat în dop câteva picături de licoare şi le-am sorbit de sufletul celor 150.000 de români care zac acolo. Am pus la magnetofonul din maşină superba piesă „Toţi ca unul orice ar fi, pentru România, pentru România!", interpretată de trupa K 1 Band, şi am început să strig ca un apucat de bucurie că am ajuns şi am făcut lucrul acesta, că, în sfârşit, a apărut o cruce cu un tricolor românesc la Cotul Donului...

EXACT 1942 DE KILOMETRI

Dacă mă auzea şi mă vedea cineva, credea că-s unul scăpat din casa de nebuni. Eram atunci cel mai fericit român din lume, de parcă am aterizat pe Marte... Nu cred că până la acel moment am avut o victorie mai mare în viaţa mea. Dar următoarele 30 de minute chiar au pus punct la toate... Când ieşeam din raionul Kletski, în pământul căruia zac de cinci ori mai mulţi români decât numărul populaţiei care locuieşte azi acolo, întâmplător mi-am aruncat ochii la kilometraj şi ce văd? Numărul... 1942!!! Deci, în anul tristei aniversări de 70 de ani de la marea tragedie românească din anul 1942 de la Cotul Donului, făcusem exact 1942 km de la Chişinău până la locul acelei tragedii... Pentru că-i imposibil de crezut aşa ceva, am fotografiat şi acest amănunt, căci, mi-am zis, n-o să mă creadă nimeni... Pe urmă m-am uitat în zare să văd întinsurile proaspăt arate ale stepei, în speranţa să văd printre brazdele întoarse de plugurile ruseşti vreo grămadă de oase româneşti. Culoarea acelor brazde era roşie şi m-am gândit că nuanţa e de la cele circa un million de litri de sânge vărsat de cei 150.000 de ostaşi români căzuţi la Cotul Donului. Desigur, n-am uitat să fotografiez, ca mărturie, şi acele brazde roşii, apoi am mers mai departe spre Volga să văd „înspăimântătoarea" statuie „Patria-mamă", înaltă de 87 de metri, de pe Colina Mamai din Stalingrad/Volgograd... 

Când i-am povestit veteranului Iosif Niculescu, pe 27 septembrie, în ziua când a împlinit 98 de ani, despre toate câte mi s-au întâmplat la Cotul Donului, mi-a zis: „Eu cred că această râvnă, încununată cu succes, se datorează unui semn ceresc... Unul, măcar,unul dintre cei morţi, acolo, la Cotul Donului, îşi are moaştele de sfânt în acel pământ şi, Acela lucrând din Cer v-a trimis la Cotul Donului în acest an al tristei aniversări... De aceea trebuie de găsit locul printre mormintele comune, de găsit moaştele acelui martir, acelui sfânt român, care zace în Stepa Donului...". Amintirile bătrânului despre acele lupte sunt vii şi astăzi: „În legătură cu Cotul Donului pot să le spun oamenilor că niciodată Armata Română nu şi-a închipuit că poate cuceri Rusia. Armata Română a fost pe Frontul de Est ca să dezrobească teritoriile româneşti, Basarabia şi Bucovina, şi să-L readucă pe Iisus Hristos, izgonit de bolşevici".

ISTORIA UITATĂ

...Să parcurgi aproape 2.000 de kilometri din capitala celui de-al doilea stat românesc până la acel loc de tristă amintire în istoria noastră, să calci pe oasele a 624.540 de ostaşi români, îngropaţi pe întinsurile Estului, de la Odesa până la Stary Krim (Crimeea), Krymsk (Caucazul de Nord) şi Cotul Donului de lângă Volga, şi, incredibil (!!!), să nu găseşti măcar o troiţă, o simplă cruce, nu mai zic de un cimitir de onoare, în memoria celor trimişi de Statul Român la moarte, aproape sigură, pentru dezrobirea teritoriilor româneşti, Basarabia şi Nordul Bucovinei, pentru a readuce creştinismul în Rusia bolşevică? Pe mine, personal, rău m-a pus pe gânduri această neglijenţă şi uituceală a politicienilor de la Bucureşti, întrebându-mă dacă mai sunt români în fruntea statului român. Or, poate se doreşte să dispară şi ultimii români, rămaşi la vatră, gata să-şi mai apăre, în caz de necesitate, Ţara şi Neamul...

Mi-i ruşine să mă uit cum se bat politicieni între ei, crezând că o să trăiască doua vieţi şi nu vor răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru batjocura faţă de memoria ostaşilor români căzuţi la datorie, pe Frontul de Est. Să nu caute ei posibilitatea să se înţeleagă cu ruşii pentru inaugurarea unor cimitire de onoarte? Doar în România toate cimitirile ruseşti sunt întregi, pe când românii n-au niciunul acolo, la Cotul Donului, nici măcar la Dalnik sau Vigoda, lângă Odesa, nu există. Niciun cimitir, niciun monument, nicio troiţă în memoria celor 624.540 de ostaşi români căzuţi pe Frontul de Est... Doar în oraşul Odesa există un cimitir, dar şi acela este „mascat" sub denumirea de Cimitir german... În Cehia, Slovacia, în Basarabia, în Kazahstan (Karaganda), au fost inaugurate cimitire de onoare sau monumente. Sigur, în aceste locuri este altă situaţie, dar cum se poate ca Statul Român să nu fi întreprins nimic în Rusia şi în Ucraina?

Dar, poate-i luminează Dumnezeu, în cel de-al 12-lea ceas, pe actualii guvernanţi ai României să se lase de bătăliile intestine, politice şi financiare, şi să convină cu ruşii pentru nişte săpături acolo, pentru inaugurarea de cimitire ale ostaşilor români căzuţi pe meleaguri străine.

Nicolae Dabija - portret

 Îl cunosc de mult pe Nicolae Dabija.

Ca nume. Ca scriitor. Ca om de atitudi­ne. Ca bărbat al cetăţii.

L-am ştiut mai bine în perioada când am fost deputaţi în Sovietul Suprem al URSS la sfârşitul anilor ̕80 - începutul anilor ̕90. A fost înalt apreciat de Mihail Gorbaciov, care în cartea sa de memorii îi acordă câteva pagini, menţionând peste ani „actualitatea” discursurilor curajoase din acea perioadă ale scriitorului nostru.

L-am cunoscut pe Nicolae Dabija şi de la şedinţele Cenaclului „Dialog”, al cărui preşedinte a fost, şi care aduna la Casa Scriitorilor săli arhipline: la acele candele în care pâlpâia flacăra demnităţii naţiona­le, veneam şi noi, medicii, ca să ne încălzim şi să luăm lumină.

Dar în primul rând l-am ştiut, ca şi întreg neamul nostru, prin intermediul revistei Literatura şi arta. Publicaţia con­dusă de domnia sa a fost drapelul Mişcării de Eliberare Naţională, iar Nicolae Dabija – stegarul ei.

Mi-aduc şi acum aminte zilele când apăruseră primele numere cu grafie latină: lumea stătea la chioşcuri ore întregi ca să-l poată procura, ca să-l poată citi şi transmi­te mai departe.

La ora actuală Nicolae Dabija este unul dintre scriitorii noştri cei mai de seamă.

La începutul anului 1990 am fost plă­cut surprins să descopăr o carte poştală di­fuzată în zeci de mii de exemplare în toată România din primele zile de după revolu­ţie, pe care erau tipărite două versuri:

„Doru-mi-i de Dumneavoastră

Ca unui zid de o fereastră”.

Şi mai jos semnătura: Nicolae Dabija.

Creația scriitorului nostru devenise încă de pe atunci un bun cultural al româ­nilor de pretutindeni.

Nicolae Dabija e un nume cunoscut în lume.

În SUA prietenii mi-au dăruit o revistă de poezie. „Cold mountain” („Muntele în­zăpezit”) este considerată cea mai presti­gioasă de pe continent. Subtitlul ei este: „Tendinţe ale noii poezii mondiale”. Ea pu­blică poeţi de pe tot mapamondul. De la apariţie, revista care apare trimestrial are o tradiţie: să evidenţieze în fiecare număr, imediat după foaia de titlu, o strofă, consi­derată „cea mai frumoasă strofă de poezie a lumii” din anotimpul respectiv. Şi iată că strofa primăverii anului 2006 a fost recu­noscută aceasta:

„Târfă, tu, manual de istorie,

Te citesc şi mi se face rău –

Tu ai râvnit propria glorie,

Nu pe cea a poporului tău”.

Autor: Nicolae Dabija, din Republica Moldova, „o mică ţară de pe continentul european, dar care are mari poeţi”, cum menţionase într-un studiu pe care i-l dedi­case traducătoarea în engleză a poemelor, Maria Magdalena Simonca.

Ca scriitor, Nicolae Dabija s-a aflat me­reu în fruntea generaţiei sale, i-a dat tonul şi i-a arătat direcţia de mişcare. A fost un fel de locomotivă a ei şi când a fost vor­ba de poezie, şi când a fost vorba de pu­blicistică, şi când a fost vorba de implica­re în viaţa Cetăţii. Nu zadarnic generația şaptezecistă a fost botezată după numele cărţii sale de debut – „Generaţia Ochiului al Treilea”.

Romanul său „Tema pentru acasă” e considerat, în urma unui sondaj al bibli­otecarilor, „cel mai citit roman în ultimii zece ani”, acesta ajungând recent la cea de a 4-a ediţie.

Aş menţiona în mod special o altă carte a sa „Pe urmele lui Orfeu”, care a fost mul­tă vreme una de căpătâi pentru profesori, studenţi, intelectuali, inclusiv medici. Ea conţine foarte multe informații inedite despre înaintaşii noştri, referitoare la con­tribuţia acestora la dezvoltarea civilizaţiei europene. În anii ̕80, atunci când mi s-a oferit o deplasare la Kiev, am luat cu mine cartea lui Nicolae Dabija ca să caut în mă­năstirea Spask portretul lui Petru Movilă, pe urmă am dus-o şi la Moscova, ca să gă­sesc locurile unde a trăit şi a lucrat Nicolae Milescu Spătarul, apoi, când am fost la Pa­ris, am luat-o ca să ajung cu ea la mănăsti­rea Sainte-Geneviève, pe al cărei frontispi­ciu am putut vedea cioplit în piatră numele marelui nostru savant Dimitrie Cantemir.

Nicolae Dabija a ştiut să lucreze în bi­blioteci şi arhive. A descuiat arhive necer­cetate până la el din Moscova, Kiev, Sankt Petersburg, Istanbul.

Deşi nu sunt literat, apreciez foarte mult contribuţia ştiinţifică a lui Nicolae Dabija la recuperarea începuturilor litera­turii noastre: în cartea „Antologia poeziei vechi moldoveneşti”, apărută în 1987, el a descoperit 43 de autori din secolele XV-XVIII, necunoscuţi în România, pe care i-a tradus din limbile slavonă, latină, greacă, turcă, ucraineană, rusa veche, poloneză. Savantul George Mihăilă, care i-a făcut un Laudatio în Academia Română, a numit-o „cea mai completă antologie a poeziei vechi româneşti”.

Nicolae Dabija a lăsat o brazdă adâncă în cultura noastră. El s-a aflat mereu pe prima linie în lupta pentru Adevăr, Valori, Cultură, Neam.

Nicolae Dabija e un cronicar de azi. E, cum l-a numit Adrian Păunescu, „o lecţie de istorie şi cultură vie”.

Creația lui Nicolae Dabija este înalt apreciată. I-au apărut cărţi traduse în Fede­raţia Rusă, Ucraina, Italia, iar în SUA, unde i-au văzut lumina tiparului două volume, a fost scrisă şi o teză de doctorat a savantei Maria Simonca pe marginea creaţiei scrii­torului nostru: „Photographer of lightning. The works of Nicolae Dabija” (Fotograful de fulgere).

În 2003 a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române.

Eugen Simion, preşedintele de atunci al Academiei Române, l-a numit „unul dintre cei mai de seamă scriitori români de azi”.

Nicolae Dabija, personalitate proemi­nentă, este unul dintre numele cele mai importante ale culturii şi literaturii noas­tre.

Îi transmit acest mesaj de respect de­osebit şi-i doresc şi alte cărţi minunate, în care să se reflecte în toată plinătatea sa su­fletul Basarabiei noastre.

Academician Gheorghe GHIDIRIM

Chişinău, 24 august 2012 

Astăzi, 24 octombrie 2012 – o zi istorică pentru românii unionişti din Republica Moldova

Astăzi, 24 octombrie 2012 – o zi istorică pentru românii unionişti din Republica Moldova –,  Curtea Supremă de Justiţie a menţinut hotărîrea Curţii de Apel Chişinău privind obligarea Ministerului Justiţiei de a înregistra Noua Redacţie a Statutului unionist al PNL.

PNL aduce felicitări justiţiei naţionale care – tot mai ferm – abordează litigiile prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Amintim – PNL a cîştigat în anul 2010 în Curtea de Apel Chişinău şi în Curtea Supremă de Justiţie procesul contra Comisiei Electorale Centrale care, la cererea Partidului Comuniştilor, a interzis spotul unionist al PNL în campania pentru referendumul de modificare a Constituţiei.

Totodată, PNL cere demisia de onoare sau demiterea de urgenţă a dlui Oleg Efrim, cel care a tăinuit, în mod grav şi ilegal, neonorabil şi abuziv, răspunsul Curţii Constituţionale din 23 iulie 2012 la Sesizarea depusă de ministrul justiţiei la 23 februarie 2012. Atît colegiul CSJ, cît şi persoanele prezente în sală s-au arătat surprinse (ca să nu spunem şocate) să afle, absolut întîmplător, de acest răspuns, ascuns şi nefăcut public, presupunem, din cauza că nu a convenit viziunilor antiromâneşti ale conducerii Ministerului Justiţiei.

PNL consideră că acest gest urît, incorect, care denotă lipsa de elementar bun-simţ, de nerespect al legii şi al propriului angajament, aduce grave prejudicii imaginii instituţiei şi adînceşte neîncrederea societăţii în miniştrii AIE, care promit una şi fac alta. PNL aminteşte aici şi de promisiunea vicepremierului Iurie Leancă să demisioneze dacă nu va obţine pentru R.Moldova regimul liberalizat de vize, ceea ce nu s-a produs.

PNL invită ziariştii la o conferinţă de presă la sediul partidului, vineri, ora 10.00, pe Calea Ieşilor nr.6, etaj 4, la care vor fi prezenţi lideri ai PNL şi juriştii ce au au oferit expertiză conducerii formaţiunii în proces.

Anexăm aici fragmentul statutar care a constituit motivul litigiului PNL vs Ministerul Justiţiei şi Răspunsul ministrului justiţiei din 29 februarie 2012, în care ministrul justiţiei Oleg Efrim scrie preşedintelui PNL “Despre decizia Curţii Constituţionale, precum şi despre rezultatele deciziei Ministerului Justiţiei veţi fi informată suplimentar”, ceea ce nu s-a întîmplat.

Din Noua Redacţie a Statutului PNL: „Partidul promovează imperativul reîntregirii neamului românesc, prin lichidarea consecinţelor juridice ale Pactului criminal Molotov-Ribbentrop, ca să se restabilească adevărul istoric pentru partea poporului român ce locuieşte în frontierele legale ale Republicii Moldova, recunoscute de ONU, după proclamarea Independenţei faţă de URSS. PNL pledează pentru unificarea – pe cale paşnică, democratică – a celor două state româneşti, adică pentru Unirea Republicii Moldova cu România, drept cea mai scurtă cale de desprindere de sfera de influenţă rusească şi de accedere rapidă în NATO şi UE. Partidul militează pentru acest obiectiv prin mijloace legale, nonviolente, conforme cu principiile fundamentale ale democraţiei.”

Serviciul de presă al PNL

Consiliul Unirii isi invita membrii sa participe la Marsul Unirii de la Bucuresti

Joi, 4 octombrie, membri ai CU din Chisinau au participat la sedinta traditionala a Consiliului Unirii, la care au discutat probleme curente si au fixat noi sarcini ale acestei platforme unioniste.

Subiectele dezbatute au fost: despre intilnirile avute de Vitalia Pavlicenco, membru al CU, la Bruxelles; prioritatile in activitatea CU; pregatirea unei declaratii a CU in legatura cu atacurile antiunioniste din partea unor factori ai Puterii; participarea membrilor-doritori ai CU la Marsul Unirii, ce va avea loc, in organizarea Platformei civice “Actiunea-2012”, la Bucuresti, pe 21 octombrie; pregatirea unui studiu socio-economic privind demagogia de care fac uz promotorii aderarii Republicii Moldova la Uniunea Vamala Eurasiatica, dar si a unui studiu despre avantajele Unirii Republicii Moldova cu Romania; identificarea formulei de sarbatorire a Zilei Nationale a Romaniei, pe 1 Decembrie; pregatirea unor flash-moburi si a unor conferinte de presa in probleme privind identitatea romaneasca, precum si privind unele decizii ce pun in pericol ireversibilitatea orientarii europene a Republicii Moldova, alte subiecte.

In legatura cu Marsul Unirii de la Bucuresti, membrii CU, in special din Romania si Republica Moldova, vor fi invitati – prin e-mailuri si SMS-uri – sa isi anunte participarea. Membrii din Republica Moldova vor fi invitati sa isi anunte participarea telefonind la staf, pe Calea Iesilor nr.6, tel. 022 211818, 022 211677, care va intocmi lista doritorilor de a participa la Mars, prin contributie proprie.

In sedinta Consiliului Unirii au fost prezenti si membri din Romania, care au relatat despre activitatea desfasurata pe dimensiunea promovarii valorilor nationale si a obiectivului reintregirii neamului romanesc.  

SP al CU

Sprijin pentru elevul român din Tiraspol chinuit de autoritati

"Cautati pe google. Stirea apare in toata presa. Este o poveste socanta. Cum un elev este anchetat de autoritati, desi era minor, fara respectarea legislatiei internationale, ridicat de la scoala si fortat sa scrie un autodenunt. Acum traieste cu frica unor ani grei de inchisoare. Elevi din Republica Moldova si-au aratat sustinerea, noi de ce sa nu o facem? Puneti-va in situatia lui. E inuman prin ce trece acest elev. E victima unei politici impotriva scolilor si populatie romanesti."

Consiliul Judetean al Elevilor Braila

....................................................................................

Un tânăr de 18 ani, elev la Liceul cu predare în limba română „Lucian Blaga" din Tiraspol, este acuzat de terorism de aşa-zisele autorităţi de pe malul stâng al Nistrului.

După lungi căutări, securiştii de la Tiraspol l-au găsit pe „temutul terorist" - un tânăr de doar 17 ani pe atunci. „Făptaşul a fost reţinut şi şi-a recunoscut vina", a declarat Vladimir Mişin, un şef de la kgb, pentru o televiziune din stânga Nistrului. 

Rezultatele aşa-ziselor investigaţii au ajuns repede în topul celor mai citite ştiri ale presei din regiunea separatistă: „Elevul liceului român va fi judecat pentru terorism", titrau portalurile.

„Nici prin cap nu mi-a trecut să trimit astfel de scrisori. M-au luat de la lecţii şi m-au obligat să copiez scrisoarea expediată şefului miliţiei. Am scris de opt ori acelaşi text. Mi-au explicat că verifică ceva şi cu cât mai repede scriu, cu atât mai repede voi pleca acasă. După expertiza grafologică am fost acuzat însă că aş fi teroristul care a ameninţat copiii din grădiniţe", explică Alexandru Bejan, care acum riscă până la trei ani de închisoare.

Alexandru Zubco de la Asociaţa Promo-Lex susţine că în vizorul kgb-ului au ajuns zeci de minori, care au fost intimidaţi şi obligaţi să scrie acelaşi text ca şi Alexandru. „Şirul de ilegalităţi comise de «autorităţile» separatiste în raport cu cetăţenii moldoveni devine şi mai lung. Acuzațiile de terorism aduse lui Alexandru influențează considerabil situația școlilor cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană, care şi aşa este şubredă", susţine juristul.

AU LOVIT ÎN LICEU

La fel crede şi directorul Liceului „Lucian Blaga". „Este încă o tentativă de a lovi în şcoala noastră. Am văzut scrisoarea pe care, chipurile, ar fi trimis-o Alexandru. Cu siguranţă, nu e un text gândit de un copil. E un băiat cuminte care nu ar fi capabil de asta. Cu astfel de metode operează forţele de ordine de aici, vor să raporteze cât mai repede rezultatele anchetei", afirmă Ion Iovcev, directorul şcolii.

Comunicat de presa al Consiliului Unirii

Pe data de 20 septembrie a avut loc sedinta traditionala a membrilor activi ai Consiliului Unirii. Au fost prezenti, ca invitati, reprezentanti ai Platformei civice “Actiunea-2012”. S-a facut un prim-bilant dupa cele sase marsuri ale unirii, organziate de componentele Platformelor Actiunea-2012 si Consiliul Unirii. S-a discutat, in special, despre Marsul Unirii de la 16 septembrie, despre actiunile viitoare ale Platformei Unioniste “Consiliul Unirii”, inclusiv pregatirile pentru 1 Decembrie, cind se marcheaza Ziua Romaniei, despre atitudinea guvernantilor si a institutiilor de presa fata de actiunile unioniste, despre ultimele rezultate ale unor sondaje privind optiunea unionista, despre mesajele ce vor fi transmise in timpul intrevederilor de la Bruxelles de catre Vitalia Pavlicenco, presedintele PNL, partid-membru al Consiliului Unirii, despre Marsul Unirii de la 21 octombrie 2012, in Bucuresti, despre alte aspecte ale activitatii CU.

Unii membri prezenti au insistat pe inregistrarea Consiliului Unirii, insa opiniile au fost foarte impartite, cunoscindu-se ca, deocamdata, Ministerul Justitiei al Republicii Moldova nu accepta un obiectiv unionist in doscumente statutare de fondare a unor ONG sau partide.

Pe 24 septembrie reprezentanti ai Consiliului Unirii vor avea o intrevedere cu ministrul de interne.

Serviciul de Presa al CU

Consiliul Unirii sprijina ferm si va participa activ la Marsul Unirii de la 16 septembrie

Dupa o intrerupere in activitatea de staf pentru perioada de vara, membrii activi ai Consiliului Unirii s-a convocat pe 6 septembrie in sedinta traditionala. Subiectul principal a fost Marsul Unirii de la 16 septembrie, initiat de Platforma civica “Actiunea-2012”. La sedinta au participat reprezentanti ai organizatorilor Marsului, care au relatat situatia privind coordonarea modului si traseului acestei manifestatii. Discutiile au avut loc in contextul in care grupari antiromanesti nu abandoneaza intentiile agresive de a impiedica, in continuare, asa cum au facut pina acum, libera exprimare a unionistilor, prin manifestatii stradale pasnice, precum si in care institutii ale statului invoca desfasurarea unor actiuni publice traditionale paralele, organizate si in alti ani, doar ca nu in locul solicitat acum in declaratia prealabila de catre initiatorii unionisti.

Cei prezenti la sedinta au discutat amplu si amanuntit multitudinea de aspecte pe care le-au comportat Marsul Unirii de la 22 iulie, organizat la Cahul de PNL, si Marsul Unirii de la 5 august, organizat la Balti de Platforma civica “Actiunea-2012”.

In sedinta, a fost anuntata decizia BPC al PNL de a participa activ la Marsul preconizat.

Membrii Consiliului Unirii si-au exprimat opiniile, inclusiv sugestii privind schimbarea orei sau a traseului Marsului, pentru a evita la maximum provocarile puse la cale continuu de forte antidemocratice, nestopate si nepedepsite, conform legii, de reprezentantii structurilor de resort, in special de politie, SIS si Procuratura. Vorbitorii au fost unanimi in opinia ca in spatele acestor provocari stau partide parlamentare, deranjate de solidarizarea oamenilor pe platforma nationala si de convingerea acestora ca Unirea este calea optima de salvare a populatiei din stinga Prutului de pericolul pierderii identitatii, constiintei si a viitorului prosper romanesc, european.

Dupa discutii constructive aprinse, pe alocuri in contradictoriu, Consiliul Unirii a decis participarea si sprijinirea masiva a Platformei civice “Actiunea-2012” in Marsul de la 16 septembrie, care, dupa cele intimplate contra unionistilor la Cahul si Balti, devine un Mars al Demnitatii Romanesti.

Au fost impartite obligatiile si s-a convenit sa se ofere o conferinta de presa in care Platforma unionista “Consiliul Unirii” si Platforma civica “Actiunea-2012” sa informeze opinia publica asupra evolutiilor legate de pregatirea si mobilizarea romanilor si a alogenilor cu vederi unioniste pentru Marsul Unirii de la 16 septembrie.

De asemenea, membrii activi ai Consiliului Unirii au decis sa adreseze institutiilor de resort o scrisoare in care sa ceara explicatii referitor la invocarea “existentei pericolului unor tulburari si destabilizari in timpul Marsului Unirii”, preconizat de fortele unioniste. S-a acceptat si propunerea ca reprezentanti ai Consiliul Unirii si ai Actiunii-2012 sa solicite a fi primiti in audienta de catre Presedintele Republicii Moldova Nicolae Timofti pentru a-l informa asupra scopurilor actiunilor publice organizate de unionisti si a-i cere implicarea, prin autoritatea functiei, pentru a le cere institutiilor statului sa isi onoreze obligatiile profesionale si sa respecte drepturile si libertatile fundamentale ale omului in Republica Moldova, avind aceste angajamente internationale prin faptul aderarii la actele internationale, inclusiv la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Serviciul de presa al CU