Stalin, Teroarea Roșie | Documentar complet

Stil vechi vs. Stil nou! Când e data ADEVĂRATĂ a CRĂCIUNULUI creștin?

Sunteţi în Chişinăul de acum un secol. În 1915. Basarabia se află în componenţa Imperiului Rus. Luaţi în mână un calendar pe anul respectiv şi căutaţi data Crăciunului. Ce dată va fi marcată în acel calendar drept ziua de Crăciun?

Ce se spune în mod frecvent?

„Noi sărbătoream pe-aici Crăciunul din moși-strămoși pe 7 ianuarie. Apoi, după 1918, au venit românii care au încercat să ne impună să sărbătorim pe 25 decembrie. Dar noi am fost bățoși și n-am renunțat la datina străbună, așa că sărbătorim în continuare pe 7 ianuarie. ”
Așa a fost? Ei, nu chiar aşa a fost…

Dar pentru a afla răspunsul corect, haideți să facem un salt în trecut.

 

Saltul în trecut

Cred că nu voi surprinde pe nimeni spunând că reforma calendarului pe stil vechi (numit și „iulian”) s-a făcut în secolul XVI sub auspiciile papei Grigore XIII. La fel de bine se știe că rostul acestui demers a fost de a corecta decalajul crescând dintre anul calendaristic și cel astronomic, discrepanță care ajunsese în secolul XVI la 10 zile.

Astfel, potrivit reformei, după 4 octombrie 1582 a urmat ziua de 15 octombrie 1582. Noul calendar, numit „gregorian” după numele papei Grigore XIII, a început să se aplice din 1582 în mai multe state din vestul Europei. Estul ortodox a menținut calendarul pe stil vechi încă vreo câteva secole.

 

Marea Unire

Și acum, să venim mai aproape în timp. Anul 1918. Provinciile românești, dezlipite din imperiile în agonie, se unesc cu România.

Marea Unire aduce însă și o mare problemă: în provinciile româneşti se foloseau calendare diferite.

De exemplu, în Transilvania desprinsă din Imperiul Austro-Ungar se aplica deja calendarul pe stil nou. În Basarabia ieșită din Imperiul Rus încă se folosea calendarul iulian.

Apropo, dacă tot vorbim de Transilvania și Basarabia, știați că datele la care s-au unit aceste teritorii la România sunt menționate în istorie în funcție de calendarul locului? „1 decembrie 1918” e pe stil nou, pentru că Transilvania aplica noul calendar, iar „27 martie 1918” e pe stil vechi, pentru că Basarabia aplica vechiul calendar. 

Iată un caz în care o călătorie în spațiu te ajuta să călătorești înapoi în timp! Plecai din Cluj pe 2 decembrie 1918 și ajungeai la Chișinău pe 20 noiembrie 1918!

O uniformizare a calendarului se impunea. Astfel, conform unui act normativ dat la începutul lui 1919, ziua de 1 aprilie 1919 stil vechi devenea oficial ziua de 14 aprilie 1919 stil nou. Începând cu această dată, toate datele din România s-au menționat potrivit calendarului gregorian. Să observăm și că discrepanța dintre cele două calendare ajunsese în secolul XX la 13 zile (față de doar 10 zile câte erau la reforma din secolul XVI).

Cam în același timp, și Rusia trecea la noul calendar. Noua putere bolșevică a decretat la începutul lui 1918 că după data de 31 ianuarie 1918 urmează 14 februarie 1918.

 

Calendarul bisericesc

Totuși reforma din Rusia (1918) și cea din România (1919) au cuprins doar calendarul laic, nu și cel religios. Bisericile ortodoxe rusă și română au continuat să aplice pe mai departe calendarul pe stil vechi.

Cum tot mai multe state populate de ortodocși treceau la stilul nou, în 1923 s-a organizat la Constantinopol un congres pan-ortodox unde s-a propus trecerea la stilul nou. Reacția a fost diferită. Mai multe biserici ortodoxe (inclusiv, între altele, cea română, greacă, cipriotă și din Constantinopol) au decis sa treacă la noul calendar. Câteva s-au opus acestei reforme, inclusiv bisericile rusă și sârbă.
Biserica Ortodoxă Română a trecut oficial la noul calendar în octombrie 1924.

 

Nişte calendare vechi

Acestea fiind zise, să revenim la întrebarea privind Crăciunul de acum 100 de ani. Ce dată avea Crăciunul în calendarul din 1915?

Pentru a răspunde, haideţi să mai facem un mic efort. Să mergem în perioada de după Congresul de la Constantinopol. Suntem în 1924. Biserica ortodoxă rusă n-a trecut la stilul nou, biserica ortodoxă română a trecut. Pe de altă parte, statele România şi URSS aveau calendarele laice pe stilul nou.

Când în Romania e 25 decembrie 1924 (atât laic, cât și religios) şi e Crăciunul, la ruşi e 25 decembrie pe calendarul laic și 12 decembrie pe calendarul religios. La ruși înca nu e Craciunul.

Dar când în România pe calendarele laic și religios e 7 ianuarie 1925, la ruşi pe calendarul laic e 7 ianuarie 1925 (pentru că e pe stil nou), iar pe cel religios ce dată e? Corect! 25 decembrie 1924 (pentru că e pe stil vechi)! E 25 decembrie şi la ruşi e Crăciunul! Mă rog, atâta Crăciun cât se putea în acea perioadă sovietică.

Iar în 1915, când încă nu se reformase calendarul laic, cele doua calendare (laic și religios) se suprapuneau și erau pe stil vechi. Crăciunul în Imperiul Rus era pe 25 decembrie! Anume această dată era marcată corespunzător în calendar!

Liniştiţi-vă, de fapt toţi serbăm Crăciunul pe aceeaşi dată

Şi încă o chestie interesantă. Şi biserica ortodoxă română şi biserica ortodoxă rusă, şi patriarhul României Daniel, şi patriarhul rus Kiril, şi papa de la Roma, şi mitropoliul Vladimir şi episcopul Marchel serbează Crăciunul pe 25 decembrie.

Pentru că 7 ianuarie pe calendarul gregorian corespunde în prezent cu 25 decembrie pe calendarul iulian. Iar când vine vorba de sărbătorile religioase, preoţii se uită în calendarul bisericesc, nu în cel al statului. Când în calendarul laic e 7 ianuarie, preoţii din Patriarhia Rusă se uită în calendarul religios, care la ei e calendarul iulian, de stil vechi, unde scrie că în acea zi e data de 25 decembrie.

Rezumând, toţi creştinii serbează Crăciunul pe aceeași dată (25 decembrie), dar nu în aceeași zi.

E ca şi cum două persoane s-ar afla în oraşe la fusuri orare diferite, să zicem unul la Chişinău, iar celălalt la Los Angeles. La unul în calendar e 25, la celălalt încă nu. Dar când va fi 25, va sărbători şi acesta din urmă.
Să ne liniştim, deci. Cu toţii sărbătorim pe 25 decembrie. Aşadar, unde-i problema?

 

Crăciunul din moşi-strămoşi

La informaţia privind faptul că noi din vechime aveam Crăciunul pe 25 decembrie, unii ar putea zice:
,,Da, dar acest 25 decembrie înseamnă 7 ianuarie în calendarul grigorian. Deci, noi sărbătorim Crăciunul din moşi-strămoşi pe 7 ianuarie, transpunând în calendarul gregorian!” Răspuns: poate din moşi, dar nu şi din strămoşi. Ca să explic. Discrepanţa în zile dintre calendarul iulian şi cel gregorian nu este una fixă. Scriam mai sus că în 1582 decalajul era de 10 zile, iar în următoarele secole a crescut. Diferenţa de 13 zile dintre cele două calendare a intervenit în februarie/martie 1900, şi de atunci de abia 25 decembrie înseamnă 7 ianuarie în transpunerea calendarului gregorian.

Între anii 1800 şi 1900 discrepanţa era de 12 zile. Astfel, atunci 25 decembrie corespundea cu 6 ianuarie în transpunerea calendarului gregorian. Vedeţi mai jos o pagină dintr-un calendar în limba română din anul 1826, în care în dreptul datei de 25 decembrie (marcată cu roşu ca ,,Naşterea Domnului”) apare data de 6 ianuarie pe stil nou: 

Între 1700 şi 1800 decalajul era de 11 zile, aşa că 25 decembrie însemna 5 ianuarie în transpunerea calendarului gregorian. Mai jos pagina pe luna decembrie dintr-un calendar în română din anul 1794. Zilei de 25 decembrie în ,,calendariul grecesc’’ (trecută ca ,,Naşterea lui Hristos’’) îi corespunde ziua de 5 ianuarie pe ,,calendariul rimlenilor’’:

Iar urmaşii noştri după anul 2100 vor avea Crăciunul pe stil vechi pe 8 ianuarie. Vă daţi seama ce dezbateri vor fi atunci cu mutarea datei Crăciunului? Sau ce discursuri frumoase se vor rosti prin anul 2149 despre cum noi tot timpul în istorie am sărbătorit Crăciunul pe 8 ianuarie?

Apoi decalajul dintre calendare va ajunge la 15 zile şi Crăciunul pe stil vechi după 2200 se va muta pe 9 ianuarie. Şi tot aşa.
******
Această postare nu este despre când e corect să sărbătorim Crăciunul. Creștinismul nu rezidă în niște formalisme calendaristice, cu încrețiri de frunți şi sprâncene încruntate. Iar creștinul adevărat va căuta să-și iubească aproapele, indiferent că acesta sărbătorește Crăciunul pe 25 sau pe 7, că sărbătorește Hanuka sau Kurban Bairamul, sau că nu sărbătorește nimic în general.

Această postare este despre cât de lipsite de esenţă pot fi unele polemici, dacă stai să le analizezi în detaliu. Despre cum uneori poţi să nu vezi pădurea din cauza copacilor. Despre cum, până la urmă, contează CE sărbătorim de Crăciun, şi nu CÂND o facem.

Apoi, e vorba şi de memoria istorică moldovenească. O grămadă de oameni care pretind că ştiu cum stau lucrurile pe la noi de sute de veacuri. Chiar dacă nu cunosc şi nu înţeleg unele fenomene care s-au întâmplat mai puţin de un secol în urmă.

Şi nu în ultimul rând, mă gândeam cum poţi să eşuezi în implementarea unor reforme, dacă nu reuşeşti să le comunici bine publicului. Cei din administraţia română în perioada interbelică nu au izbutit să explice bine de ce trebuie schimbat calendarul. Şi de asta au şi rămas în mentalul colectiv ca cei care au încercat cu forţa să le impună ceva străin unor oameni obişnuiţi cu alte rânduieli. Aceasta este o lecţie din care trebuie trase învățăminte.

Preluare din Timpul.md

 

Speranța unionistilor la alegerile din 11.07.2021, sunt cei circa 1,5 milioane de basarabeni din Italia, Spania, România, Canada, etc, al căror suflet a rămas pe meleagurile natale

Opțiune electorală

Privind evoluția vieții sociale din Basarabia, se poate observa că ne aflăm pe o pantă ascendentă a românismului și a unionismului.

”Podul de Flori” care a trezit sentimentul de neam, urmat de amplele mișcări stradale pro-românești pentru limbă și istorie de la Chișinău din anii ’90, au constituit noile începuturi ale mișcării de renaștere națională din Basarabia ieșită din jugul ocupației.

Acestea au continuat cu adunările și marșurile pro-unioniste organizate pe amândouă malurile Prutului, cu precădere de mișcarea Acțiunea 2012, aceeași care a organizat și Congresele Diasporei Unioniste de la București și Chișinău, prin care a fost întărit spiritul unionist printre românii-basarabeni de peste hotare.

Iar, ca un element important, tinerii organizatori de atunci ai acestei revoluții pentru trezirea spiritului național, au îndrăznit astăzi să intre în politică pentru a finaliza miscarile pro-românești și pro-unioniste pe care le-au condus.

Tocmai de aceea, a apărut o stare de derută și disperare a segmentului politic cu legături moscovite, care se vede în poziția de a pierde teren în Basarabia.

Apropierea alegerilor anticipate dovedește din plin această disperare a filorusismului, concomitent cu disperarea Kremlinului pentru perspectiva pierderii controlului asupra Basarabiei.

Și cu cât disperarea este mai mare cu atât și zvârcolirile antiromânești sunt mai puternice, deci mai periculoase.

Dar pericolul este amplificat de nehotărârea și dezbinarea forțelor politice românești.

Într-adevăr, acestea sunt divizate în multiple fracțiuni lipsite practic de reprezentativitate, mici ”partide de buzunar” care care ajung să fie identificate cu persoana care ”are ștampila”.

Din păcate, această situație duce la crearea unei fracturi între segmentele populației românești.

De o parte este segmentul statalist autointitulat „pro-european”, promotor al ”poporului civic moldovenesc” și ne-unionist și de partea cealaltă este segmentul unionist românesc.

Jocul politic se complică prin definirea ca fracțiune statalistă, dar cu afiliație rusească, a grupării filoruse.

Statalismul „estic” este sprijinit financiar, logistic și moral de Moscova, în timp ce statalismul „vestic” are sprijin moral din partea UE cu condiția să implementeze anumite „valori europene” și să păstreze statu-quo-ul așa zisei independențe a Republica Moldova.

În acest fel, unionismul basarabean trebuie să lupte pe două fronturi dar fără să aibă suportul Bucureștiului, unde doar noul partid parlamentar AUR, care-și are rădăcinile în Acțiunea 2012, susține fără reținere fenomenul unionist.

În plus, mai apare câte un lider politic ”de catedră”, care-și descoperă abia acum valențele unioniste și care-și face platformă electorală atacându-i pe acei adevărați lideri unioniști care s-au remarcat printr-o activitate îndelungată în organizarea mișcării unioniste atât pe amândouă malurile Prutului cât și dincolo de hotare.

Mai mult, prin expresii ca ”unitatea unioniștilor este o construcție falsă”, un asemenea ”Cal Troian”, încearcă, din interior să destructureze miscarea unionistă și reducerea importanței sale parlamentare.

Indiferent dacă o face oare inconștient sau intenționat, poziția aceasta distructivă conduce la debusolarea și implicit la divizarea voturilor basarabenilor, astfel încât forțele politice unioniste vor fi insuficient reprezentate în Parlament pentru a avea o influență semnificativă în fața curentului statalist majoritar, fie ”estic”, fie ”vestic”.

Să fie clar, un nou Act al Unirii este o opțiune politică bazată pe voința populară.

In prezent, atât la București, cât și la Chișinău, există lipsă de voință politică pentru Unire.

Pretextul cel mai des întâlnit printre politicieni, este acela al ”necesității pregătirii procesului de unificare”, proces care poate dura zeci de ani, timp în care prăpastia dintre România și provincia sa, Basarabia, se va adânci din ce în ce mai mult.

Să fie lașitate, să fie interesul păstrării unor poziții privilegiate, să fie presiuni din exterior?

Oricare ar fi motivele, Unirea poate fi cerută de Parlamentul de la Chișinău în 24 de ore, iar Parlamentul de la București o poate accepta tot în 24 de ore.

Nivelarea diferențelor dintre cele două părți va avea loc, după integrare, mult mai rapid și uniform, fără incertitudini politice, fără presiuni și imixtiuni externe, printr-o politică socio-economică coerentă, prin implicarea specialiștilor din cele două părți.

Indiferent de opoziția subterană a forțelor externe, acestea nu se vor putea opune oficial atâta timp cât se vor afla în fața unui fapt împlinit ratificat de voința comună populară, reflectată în actele emise de instituțiile reprezentative, Parlamentele de la Chișinău și București.

Se vor trezi oare la timp politicienii cu adevărat unioniști?

Nu putem ști cât de mare este orgoliul acestora și de aceea, doar asigurarea unui vot masiv în favoarea unei singure forțe politice unioniste la alegerile parlamentare de la Chișinău, devine de o importanță capitală, nu numai pentru basarabeni, ci pentru Unire.

Speranța acestui vot masiv la alegerile din 11.07.2021, sunt cei circa 1,5 milioane de basarabeni din Italia, Spania, România, Canada, etc, al căror suflet a rămas pe meleagurile natale.

Mircea Popescu

https://mipopescu.wordpress.com/7047-2/

DESPRE EȘECUL ACUM ÎN CAPITALĂ ...

Mă întreabă Facebook-ul la ce mă gândesc, dar mă sună și prieteni, cunoscuți, ca să își exprime regretul nu atât pt eșecul lui Andrei Năstase, cât pt victoria lui Ceban... 

Răspund FB, dar și tuturor: pierderea lui Năstase este plata lui Dumnezeu pt că Blocul ACUM i-a desconsiderat și îi desconsideră, în continuare, pe unioniști. Încă în parlamentarele din 24 februarie - dacă acum-iștii autodeclarați “proeuropeni” făceau o platformă comună cu unioniștii, - exista o mai mare forță politică în Legislativ. 

Însă pt că nu au avut voie de la patronii antiromâni (lăsați poveștile cu sprijinul unor partide din România! - și ăia sunt victimele sindromului fricii lor permanente în fața Rusiei!), au mers îngâmfați în scrutin și au luat știți cât... Si au creat o coaliție ruso-europenistă nocivă, care a adus un socialist pro-rus în fruntea capitalei. 

Rezultatul de ieri confirmă justețea poziției PNL.md, pe care o tot vocalizăm din 2016: “Numai o platformă comună politică euro-unionistă poate crea o alternativă puternică în fața exponenților intereselor rusești în statul nostru românesc!” 

Orgoliul și dependența de cei care v-au racolat pt Kremlin a creat situația actuală. Voi, cei din ACUM, rupeți-va de patronii antiromâni și antiunioniști, încercați să vă aparțineți - atât în raport cu purtătorii intereselor rusești, dar și în raport cu occidentalii filoruși - doar astfel veți demonstra că nu sunteți falși pro-europeni, că nu sunteț ruso-europeniști, că nu sunteți un fel de “proeuropeni” fără identitate românească, dar că sunteți români pro-europeni adevărați și că puteți fi și unioniști.  Și veți fi așa la sigur, pun pariu! 

Vitalia Pavlicenco

https://www.facebook.com/100000072659380/posts/2837232469622480/?sfnsn=mo

Prima notă ultimativă a Guvernului Sovietic remisă Guvernului Român - la 26 iunie 1940, orele 22.00

„Prima Notă ultimativă a Guvernului Sovietic remisă Guvernului Român

La 26 iunie 1940, orele 22.00

În anul 1918 România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia), o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal de ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană. 
Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forţa  a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o singură dată şi deschis în faţa întregii lumi. Acum, când slăbiciunea militară a URSS este de domeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite din trecut, pentru a pune în fine bazele unei păci solide între ţări, URSS consideră necesar şi oportun ca în interesele restabilirii adevărului să păşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.
Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic cu chestiunea transmiterii către URSS a acelei părţi a Bucovinei, a cărei populaţie este legată în marea sa majoritate cu Uniunea Sovietică prin comunitatea soartei istorice cât şi prin comunitatea de limbă şi compoziţie naţională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei către URSS ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită URSS şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia.
Guvernul URSS propune guvernului regal al României:
1.      Să înapoieze Uniunii Sovietice Basarabia.
2.      Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei, cu frontierele potrivit cu harta alăturată.
Guvernul sovietic îşi exprimă speranţa că guvernul român va primi propunerile de faţă ale URSS şi că aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale păşnică conflictul prelungit dintre URSS şi România.
Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul guvernului regal al României în cursul zilei de 27 iunie curent.”

Din volumul 

FAŢA NEVĂZUTĂ A AGRESORULUI
Pactul Ribbentrop-Molotov şi urmările lui pentru România

Autor Ioan C. Popa
Editura Semne, Bucureşti, 2017

Cu speranţă,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

20.05.2018 - au loc alegeri locale la Chisinau - INTERVIU pt IPN al Alexandrei CAN: ”Știu cum să lichidez corupția din Primărie”

       

Din seria de interviuri IPN cu toți candidații la funcția de primar al municipiului Chișinău: 
Alexandra CAN, candidata Partidului Național Liberal.
– Ce v-a determinat să candidați la funcția de primar al municipiului Chișinău?
– Sunt o persoană cu multă experiență, dar sunt tot mai nemulțumită de câtă minciună este răspândită în jur în acești ani – totul pentru a acoperi intențiile și acțiunile de jefuire neîncetată a societății. Pentru că pretutindeni unde am lucrat am făcut doar ordine și am obținut dezvoltare, sunt singurul candidat care ar putea servi drept liant între categoria de tineri care au dezamăgit și altă categorie de tineri care urmează să vină și pe care nu ne-o dorim să fie ca cea de după 2009. Eu nu sunt o persoană coruptă, nu am furat niciodată, știu cum să lichidez corupția din Primărie și am ajutat multă lume. Am fost mereu consecventă și principială, sper ca oamenii să vrea un primar curat, onest, hotărât, nu petarde care ard o secundă, amăgesc, înșală speranțele oamenilor și, apoi dispar… acoperite de rușine. Noi avem un plan complex și pot aduce investiții, așa cum am făcut în toate calitățile publice, asociative și de întreprinzător de succes pe care le-am avut și le am.
Ca vicepreședinte al PNL, reiterez trei principii de bază din Programul nostru politic, ce își găsește reflectarea în Platformele electorale din alegerile locale la care mereu participăm:
• modernizarea localităților, prin utilizarea fondurilor europene, obținute cu ajutorul României;
• descentralizarea reală a administrației publice locale, aplicarea principiului european al autonomiei locale;
• democratizarea actului de guvernare la nivelul comunității, prin transparență, libera concurență, competitivitate, implicarea cetățeanului în luarea deciziilor și controlul societății civile.
Doar asemenea transformări pot asigura desovietizarea, decomunizarea și dekaghebizarea societății, fapt ce nu s-a produs din 1991 și până în prezent nici la nivel central, nici la cel local. Pentru aceasta se cere: împiedicarea ascensiunii falșilor socialiști-comuniști la guvernare; anchetarea uzurpatorilor puterii de stat, care au condus la oligarhizarea societății; aplicarea Conceptului-program de integrare concomitentă românească și europeană.
– De ce credeți că alegătorii trebuie să-și dea votul pentru dumneavoastră la alegerile din 20 mai?
– Eu vreau să îi conving de faptul că li se poate reda încrederea. Dacă se uită la biografia mea, nu pot să nu vadă experiența însoțită de onestitate. Cât mă privește, iată cine sunt: Sunt născută în Sireți, Strășeni, am absolvit Facultatea de economie la USM. Am urmat perfecționări în management, economie, psihologie la Institutul Băncii Mondiale, a altor instituții, sunt expert în advocacy, am avut stagieri în Franța. Am evoluat treptat – de la cusătoreasă, control calitate, contabilitate, președinte sindicat, până la director general. Am activat în administrația publică locală (șef direcție evidență repartizare a locuințelor), consilier orășenesc; consilier pentru reforme economice, contabil-șef la primul Minister al Economiei. Cunosc mecanismul de evidență și gestionare a finanțelor, am fost consilier al ministrului economiei, consilier al prim-vicepremierului, șef direcție financiară și fiscal-bancară la Ministerul Economiei, Ministru al industriei și comerțului în Guvernul Ion Sturza. Am activități de voluntariat – președinte al Asociației patronale din industria ușoară – APIUS, președinte Comisie de cenzori CCI, Past President Rotary International Chișinău. Vorbesc patru limbi străine. Am fost distinsă cu medalii și ordine ale ambelor state românești, inclusiv: Diploma de Excelență în Economie, Ordinul „Gloria Muncii”, Ordinul Național al României „Serviciu Credincios” în Grad de Comandor.
În plan politic, eu, Alexandru Can, am participat la procesul politic luptând în tabăra reformatoare, liberală, proeuropeană și proromânească. Ca membru al PNL, a participat la campanii electorale. În 2009 am fost nominalizată de echipa MAE-PNL pentru funcția de premier. Ca economist și manager, am demonstrat că pot transforma o întreprindere industrială din falită în una de succes. Sunt o persoană neșantajabilă, integră, necoruptă și incoruptibilă. Sunt o persoană cu multă disponibilitate pentru dialog, negocieri și pentru identificarea unor soluții optime în situații dificile. Mi-am oferit mereu expertiza de bun manager și tinerilor veniți intempestiv în unele funcții, prea complexe pentru ei. Am promovat femeile și tinerii, i-am sprijinit mereu pe reprezentanții vârstei a treia.
Eu pot fi un liant al societății, al reprezentanților diferitelor etnii, care au încredere în mine. În calitate de candidat la funcția de primar general al Chișinăului, pot fi o verigă între tinerii, care au condus cu dificultăți orașul, și tinerii care vor veni în a doua etapă a manifestării lor, ca o nouă clasă politică. Am calități diplomatice, de lider, desfășor o intensă cooperare pe linie profesională asociativă. Am sprijinitori din rândul europarlamentarilor și foarte multe relații cu profesioniști și administratori din primul stat românesc.
– Care sunt trei cele mai importante probleme din Chișinău și în cât timp pot fi soluționate?
– În programul nostru avem nouă priorități, iată-le:
Prioritatea nr.1: Politici urbanistice principiale
Prioritatea nr.2: Actualizarea Planului de Dezvoltare socio-economică a Municipiului.
Prioritatea nr.3. Extinderea pe piața investițională a instituției dezvoltatorului
Prioritatea nr.4: O altă abordare a transportului urban și a comunicațiilor
Prioritatea nr.5: Mediul ambiant
Prioritatea nr.6: Modernizarea habitatului suburban
Prioritatea nr.7: Managementul și politica decizională în Primărie
Prioritatea nr.8: Politici sociale
Prioritatea nr.9: Atragerea investițiilor (coloana vertebrală a economiei) printr-un Plan Marshall și conversiunea remitențelor!
Dintre acestea sunt noi proiectele la „Prioritatea nr.4: O altă abordare a transportului urban și a comunicațiilor”, unde vorbim despre descongestionarea centrului de tranzit și limitarea treptată a transportului rutier în partea istorică a orașului. Direcții prioritare de modernizare/dezvoltare (Master-Plan) în domeniu:
– un Master Plan General al Transportului Urban.
– rețelele transportului public urban și suburban în sistem integrat;
– transport Bus rapid, cu 25-45 km/oră;
– o infrastructură rutieră cu tehnologia germană a „parcărilor ECO” sub formă de gazoane verzi; parcări mecanizate multietajate ș.a.;
– piste pentru bicicliști, rampe pentru cărucioare;
– extinderea rețelei de troleibuze, cu stații-terminus lângă șoseaua de centură;
– autorizări de construcție cu amenajarea de parcări;
– amenajarea intersecțiilor, cu o perspectiva de două niveluri.
De asemenea, la „Prioritatea nr.5: Mediul ambiant” avem:
– managementul deșeurilor prin sisteme integrate;
– aplicarea principiului „cine poluează – plătește” – compensarea daunei pricinuite mediului înconjurător și sănătății populației;
– uzine de ultima generație (tehnologia de pirolizăla prelucrarea termică a deșeurilor solide, fără poluare) și o uzină mobilă de colectare a biogazului la Țânțăreni, cu producerea energiei termoelectrice și a unei sere industriale;
– curățirea, cu tehnologii noi, a lacurilor în zonele de agrement. Reabilitarea și amenajarea albiei râului Bâc;
– un Program prin parteneriat public-privat: „FAS&CIP” (fațadă-acoperiș-scară și curte-iluminare-parcare);
– proiect-pilot de reorientare a dezvoltatorilor de la construcția blocurilor noi spre modernizarea blocurilor de locuit vechi;
– amenajarea/reabilitarea curților de cartier;
– promovarea conceptului de Dezvoltare Durabilă/proiect de țară, în baza unui proiect-pilot, public-privat: Clusterul „SinProiectInvest-EV”.
Și „Prioritatea nr.6: Modernizarea habitatului suburban”:
– consultări săptămânale cu primarii localităților afiliate pe probleme din Program;
– implementarea a cinci proiecte-pilot de dezvoltare durabilă – modernizarea localităților suburbane, o nouă piață BIO pentru municipiu;
– organizarea unei agriculturi ecologice performante în comune, pe suprafețe mici și medii, o șansă pentru R.Moldova în context european, ca un dar de la Dumnezeu;
– în licee – proiectul „formarea tânărul fermier”;
– agro-turism, un Parc-Eco;
– două centre agroindustriale cu hab-uri în localități afiliate Chișinăului;
– o stație-pilot de biogaz cu microcentrală termo-electrică cu turbină (în perspectivă – în fiece localitate din componența Municipiului) ca în Gussing, Austria;
– dezvoltarea segmentului „energiei verzi” (solare) după experiența Sloveniei.
Despre aceste viziuni ori s-a vorbit puțin, ori deloc. Dar echipa noastră cunoaște efectele promovării lor în alte țări și crede că asta va schimba fața municipiului.
– Ce soluții propuneți pentru problemele menționate?
– În detaliile din priorități menționate mai sus exact arătăm căile cum să realizăm proiectele gândite. Dar varianta și mai detaliată este pe site-ul www.pnl.md și pe blogul meu www.can.pnl.md.
– Ce finalitate vedeți pentru proiectul parcărilor cu plată?
– Noi prevedem în Planul nostru de dezvoltare a municipiului Chișinău, ca și Platformă electorală, o intensă cooperare cu specialiștii din domeniu, o consultare a experților, prevedem mai multe structuri de consultanță în acest scop. Eu cred că așa ceva se putea face mereu, dacă nu erau interese ascunse. Acestea au împiedicat rezolvarea fundamentală a problemelor. Noi avem și specialiști în partid, cum sunt foști candidați la funcția de primar –  Ludmila Bolboceanu, Mihai Severovan și Mircea Rusu, precum și unul dintre coordonatorii Consiliului Unirii, Timotei Țurcanu, de asemenea ex-candidat la funcția de Primar al Chișinăului, care cunosc problema, unii au participat la eforturile de soluționare în calitate de consilieri municipali, și care cunosc și rezolvarea, pentru care trebuie nu doar pricepere, tenacitate, dar și voință, în primul rând. Și cum suntem o echipă de oameni cinstiți, curați, necompromiși, am putea rezolva și această problemă așa cum am spus mai sus și cum este prevăzut în Program, fără ingerințe cu interese meschine și de trafic de influență pentru îmbogățire.
– Ce soluție propuneți pentru evacuarea deșeurilor din oraș?
– Credem că și acum este o anumită concurență, dar mai amănunțit asta ar fi: organizarea industriei noi de prelucrare a deșeurilor, prin crearea unui sistem viabil de management al deșeurilor. Zilnic orașul elimină două mii de tone de deșeuri, care nu sunt altceva de cât materie primă prețioasă pentru diverse industrii. Avantajul unui management corect ar fi că investițiile pentru acest sector sunt mai ușor de accesat și vizează crearea de sisteme integrate de gestionare a deșeurilor la nivel regional, în paralel cu închiderea depozitelor de deșeuri neconforme. Se vor finanța din fonduri speciale (naționale și europene) măsuri de colectare, sortare, transport, tratare și depozitare a deșeurilor menajere combinate cu măsuri de reducere a cantității de deșeuri, conform cu principiile și practicile Uniunii Europene în domeniu. Vom respecta principiul „cine poluează – plătește” – o strategie care prevede substituirea daunei pricinuite mediului înconjurător. Se va iniția elaborarea și implementarea unui Master Plan al Sistemului de management integrat al deșeurilor solide pe întreg municipiul Chișinău. Și vom atragere fonduri pentru construcția unei uzine de ultima generație (tehnologia de prelucrare termică prin piroliza a deșeurilor solide). Dumneavoastră știați că unele state nordice importă deșeuri pentru că din ele produc diferite materiale care emană energie, care servesc pentru alte ramuri ale industriei?
– Care este miza acestui scrutin?
– Lumea spune că lucrurile sunt bătute în cuie. Că se știe cine va câștiga. Noi, PNL, am tot răspuns „îndemnurilor” unora că „nu vă băgați, că ne încurcați” – nu e clar de ce se tot bagă ei, că voi, PNL, e bine să rămâneți curați, necompromiși, de parcă a veni cu persoane de calitate în alegeri ar însemna să te compromiți etc. Deci, noi încercăm – și de data aceasta – să le explicăm oamenilor că au tot greșit în acești ani crezându-i pe cei care spun multe minciuni frumoase și ajung să îi dezamăgească. Dacă nu s-a identificat un candidat comun, să câștige cel votat de oameni. Va dezamăgi sau nu, se va vedea, dar dacă cei care nu sunt orientați spre Est nu au dorit să identifice o echipă comună, vina e a celor ce nu au vrut să discute. Noi, PNL, am propus, poate le vine mintea la cap după alegeri, în preajma alegerilor parlamentare, unde miza e și mai mare pentru viitorul acestui teritoriu și al acestei populații.
– Este Primăria o trambulină pentru a avansa în alte funcții? Vă vedeți în politica mare?
– Dacă persoane ca mine erau în Parlament cel puțin din 2009 încoace, plus alți colegi din PNL, situația era să fie alta la noi. Dar cetățenii i-au votat pe „cei cu șanse”, „șanse” care se datorează banilor murdari, au tot dat „voturi utile” și s-au ales cu voturi inutile și fără șanse. Au dreptul să tot continue să greșească, noi însă dorim să le oferim altceva. Eu sunt în „politica mare” din al doilea stat românesc prin rolul meu de agent economic onest, bun plătitor de impozite, de persoană care a ajutat mereu și a deschis calea în afaceri pentru mulți oameni.
– Veți candida și la alegerile locale din 2019?
– În PNL deciziile se iau colectiv. Vom trăi și vom decide…

Va mai informam:
Comisia Electorală Centrală aduce la cunoștința alegătorilor modalitățile prin care aceștia se pot informa privind alegerile locale noi din 20 mai 2018

 

Chișinău, CEC – alegătorii din localitățile unde pe 20 mai 2018 se vor desfășura alegerile locale noi, pentru funcția de primar, au posibilitatea să verifice corectitudinea întocmirii listelor electorale, atît în localurile secţiilor de votare, cît şi online, accesînd pagina web a Comisiei www.cec.md la următorul link.

Modificări în listele electorale pot fi solicitate de către alegători, Comisiei Electorale Centrale sau biroului electoral, pînă pe 19 mai.

Totodată, cetățenii care au întrebări ce țin de organizarea și desfăşurarea alegerilor locale noi, pot telefona la linia de informare a alegătorilor: (+373) 22 88 01 01

Linia de informare funcționează de luni până vineri între orele 08.00 – 17.00, sîmbătă 19 mai: 08.00 – 18.00, iar în ziua alegerilor, duminică 20 mai: 05.00 – 24.00.

Consiliul Mondial Roman propune tuturor organizatiilor neguvernamentale sa se alature initiativei "DECLARATIA ROMANIA-100"

DECLARAȚIA ROMÂNIA-100

La împlinirea a 100 de ani de la întregirea statului român, Alianța pentru Centenar, împreună cu organizațiile, mai jos semnatare,  ale românilor din România și Republica Moldova din întreaga lume și împreună cu reprezentanți politici de pe ambele maluri ale Prutului,

1. Ținând cont că poporul român este divizat artificial printr-o graniță croită împotriva dorinței sale, în totală contradicție cu prevederile Cartei Atlanticului din 1941, semnată, printre altele de URSS, SUA și Marea Britanie;
2. Ținând cont că România a fost invadată de trupele sovietice ca urmare a înțelegerii dintre Germania hitleristă și Rusia comunistă, cunoscută ca Pactul Hitler-Stalin sau Ribbentrop-Molotov;
3. Ținând cont că Bucovina de Nord, Herța și Basarabia din teritoriul României au fost ocupate de Rusia Sovietică prin încălcarea următoarelor tratatate și înțelegeri internaționale, pe care URSS le-a semnat:

• Carta Societății (Liga) Națiunilor din 1920
• Tratatul de pace de la Paris din 1920;
• Tratatul renunțării la război din 1928;
• Pactul de asistență mutuală dintre România și URSS din 1933;
• Convenția pentru definirea agresiunii din 1933;
• Carta Atlanticului din 1941;

4. Ținând cont că în urma ocupării regiunilor sus menționate aproximativ un milion de români au fost supuși prigoanei, deportării și genocidului;
5. Ținând cont de faptul că astăzi se impune necesitatea ca poporul român să trăiască împreună într-o singură țară;
6. Ținând cont că o Românie întregită constituie cea mai puternică garanție de stabilitate și securitate la granița Est a UE și NATO,

solicită PARLAMENTELOR de la București și Chișinău să recunoască dreptul la reunificarea directă pașnică a României cu Basarabia și să întreprindă demersurile necesare realizării acestui obiectiv național.
Semnatarii acestei  Declarații,

7. Considerînd că Pactul Hitler-Stalin a dus la ocuparea și destrămarea teritoriului Regatului României;
8. Considerând că populația românească din teritoriile ocupate a fost supusă unei politici de prigoană, deportare, înstrăinare și genocid,

solicită GUVERNELOR de la București  și Chișinău să întreprindă măsurile politice și diplomatice necesare pentru a determina Germania și Rusia să-și asume nu numai vina pentru urmările pactului lor secret,  dar și să contribuie efectiv pentru revenirea la starea de drept dinainte invadării și ocupării României, ca măsură reparatorie și semn al dorinței celor două state de a stabili relații de colaborare și respect reciproc, conforme dreptului internațional.

• Semnatari

• Alianța pentru Centenar
• The World Romanian Council – Consiliul Mondial Român
• Association des Journalistes Roumains Ouest
• Organizația ….
• Organizația ….