12 IULIE 2015

Fortuit de motive de sănătate, am urmărit, din America, efortul celor 1000 de copii dragi ai națiunii române în drumul lor spre Capitala Românilor și am încercat să punctez și să-i combat pe cei care de la Chișinău sau București au blamat sau denigrat această mișcare de renaștere națională.

Astăzi, am văzut cu tristețe că în centrul Capitalei s-au strâns cu chiu cu vai, doar vreo 500-1000 de bucureșteni mânați de același spirit patriotic. Puțini, extrem de puțini și mai ales extrem de grav pentru semnalul pe care Bucureștiul îl dă dușmanilor Reîntregirii.

Dar cel mai grav este că Președintele României, Klaus Iohannis, s-a ascuns la Sibiu, de unde a trimis un mesaj patetic și ambiguu celor care au avut nevoie de sprijinul Președinției, scuzându-se că nu-i poate primi pe unioniști deoarece se pregătește să plece în Spania.
Oare cum va fi întâmpinat de miile de români unioniști care muncesc pe meleaguri străine, dar care trăiesc cu sufletul în România? Se va ascunde și acolo, sau va da răspunsuri în doi peri despre „integrarea europeană„?

Spuneam în unele postări că sarcina aducerii Basarabiei acasă cade doar pe umerii tinerei generații, a minunaților membri ai „Tinerilor Moldovei” și ai „Acțiunii 2012„, tineri ca Anatol Ursu, George Simion, Mădălina Hrițuleac, Tatiana Miron, Iulian Gramațki, Dorin Dusciac și mulți, mulți alții.
Câtă deosebire de patriotism între aceștia și întreaga clasă politică românească, de la Președinte, la parlamentari și până la ultimul politician care și-a dovedit incapacitatea de a conduce poporul român spre împlinirea dezideratului național pe care adevărații bărbați politici ai neamului au reușit să-l împlinească în 1918.

Fugind de responsabilitatea față de destinul neamului românesc prin diverse tertipuri politice, aș adresa o simplă întrebare politicienilor României: ”Când veți decupla interesul vostru politic meschin de interesul național primordial, pentru a vă servi cu adevărat poporul?”

Iar alături de tineri, „bătrânii” au datoria să le stea alături și să-i sprijine, poate cu mai puțină energie, dar cu o vorbă, cu un sfat, cu presiune pe plan intern sau extern asupra societății civile și politice.

După acest 12 Iulie, nu pot să spun decât un uriaș „Bravo!” minunatului tineret care s-a implicat cu atâta dragoste și patriotism acestei cauze a românilor, dar și „Rușine, mare rușine!” pentru cei care au tratat cu nepăsare sau dispreț încercarea curajoasă și disperată a basarabenilor pentru refacerea integrității naționale.

Mircea Popescu
m.popescu@sbcglobal.net

Nota: 

Am fost la Universitate, impreuna cu dl. presedinte Dogaru Mircea, si am participat la marsul catre Parlament si catre Cotroceni.

Desigur, nici la Parlament si nici la Cotroceni, nici un politician nu a catadicsit sa apara si sa spuna o vorba multimii. Intelegem ca politicienii sunt in vacanta sau in ziua libera si ca, oricum, pe ei nu-i preocupa decat sa darame sau, pentru tabara opusa, sa reziste la daramarea Guvernului - la atat se reduce interesul national in opinia dumnealor. 

Dl. Mircea Popescu are dreptate: putini, foarte putini bucuresteni rezoneaza la ideea unirii celor doua state romanesti ... Din pacate, imi permit sa adaug, si putini, foarte putini rezervisti militari. Propaganda omniprezenta, de sorginte rusesca, i-a cuprins si pe ei: in opinia multora unirea ar insemna saracirea Romaniei si razboi cu Rusia!... 

Exista insa si o cauza obiectiva a neparticiparii  - ziua si ora, stabilite in mod nefericit, in luna lui Cuptor, la ora 14.00. Aceasta insa nu este o scuza pentru cetatenii sanatosi si care  domiciliaza in Bucuresti: am vazut participanti cu varste venerabile, parinti cu copii in brate, si chiar persoane imobilizate in scaune cu rotile, care nu s-au multumit numai sa-i intampine pe tineri ci au participat si la mars. 

Dumitru Rinciog